I-am deschis ușa încă leșinată de somn, într-o dimineață în care soarele nu ieșise încă, deși era vară. A intrat sprintenă, mergând legănat. Nu o mai văzusem niciodată așa, dar totuși arăta incredibil de familiar. Deși era încă întureric afară, Vina mea purta niște ochelari imenși, care îi ascundeau ochii...
Cetatea este sus de tot, pe munte, abia vizibilă printre brazi de aici, de unde mă aflu. Înaintez, în rochia grena, udă, grea, care mi se lipește de picioare la fiecare pas, pe drumul pe care probabil odinioară intrau trăsuri. Sub picioarele mele, pietrele, negre ca smoala, mari, aproape că...
În spatele casei bunică-sii, în grădină, sub părul atât de înalt că în copilărie nu-și amintea să-i fi văzut vreodată vârful, era un beci. Săpat în pământ. Adânc tare, să fi fost vreo 4 metri. Acoperit cu snopi mari de stuf, așezați ca în formă de cort. Coborai pe scara...
Era Ajunul Crăciunului. Luana, cu un geamantan aproape cât ea de mare, pășea timid pe aleea plină de zăpadă a casei în care, spera, urma să își petreacă viața. Din buzunar se întrezăreau un creion și un petic de hârtie cu multe cuvinte scrise stângaci și îngrămădit. Se înserase deja....
La finalul postării veți vedea o galerie de poze cu mine. Urmăresc un an, din februarie până undeva spre octombrie. Cu pozele alea începe cumva povestea mea cu terapia. În mai bine de jumătate dintre ele eram moartă pe dinăuntru. Ieșeam din relații care se dovediseră super toxice pentru mine...
Azi dimineață m-am trezit într-un alt loc decât cel în care mă trezesc de obicei. Am simțit lumina rece încă dinainte de a deschide ploapele și un miros familiar de apret și tei. Am întins mâna pe o pernă rece, simțind aspreala unor floricele brodate. Ochii s-au obișnuit repede cu...
