Luciana Corlan Blog

0

Despărțire

I-am deschis ușa încă leșinată de somn, într-o dimineață în care soarele nu ieșise încă, deși era vară. A intrat sprintenă, mergând legănat. Nu o mai văzusem niciodată așa, dar totuși arăta incredibil de familiar. Deși era încă întureric afară, Vina mea purta niște ochelari imenși, care îi ascundeau ochii...

Nu uita să dai share! Mulțumesc!
0

Regăsire

Era trecut de miezul nopții când a bătut la ușă. Am înlemnit. Nici prin cap nu mi-ar fi trecut că o să apară tocmai Iertarea, în carne și oase. Nu mai auzisem de iertare de cel puțin 5 ani și acum…Era în fața mea, desculță, într-o rochie lungă, neagră, cu...

Nu uita să dai share! Mulțumesc!
0

Musafira

Am înlemnit. Nici prin cap nu mi-ar fi trecut că la ușă apare tocmai Fericirea, în carne și oase. Nimeni nu mai auzise de Fericire de cel puțin zece ani și acum…Acum era în fața mea. Părea slăbită, dar… fericită. Parcă se mai înălțase în toți acești ani iar acum...

Nu uita să dai share! Mulțumesc!
0

Cetatea

Cetatea este sus de tot, pe munte, abia vizibilă printre brazi de aici, de unde mă aflu.  Înaintez, în rochia grena, udă, grea, care mi se lipește de picioare la fiecare pas, pe drumul pe care probabil odinioară intrau trăsuri. Sub picioarele mele, pietrele, negre ca smoala, mari, aproape că...

Nu uita să dai share! Mulțumesc!
0

Adriana și Oglinda

În spatele casei bunică-sii, în grădină, sub părul atât de înalt că în copilărie nu-și amintea să-i fi văzut vreodată vârful, era un beci. Săpat în pământ. Adânc tare, să fi fost vreo 4 metri. Acoperit cu snopi mari de stuf, așezați ca în formă de cort. Coborai pe scara...

Nu uita să dai share! Mulțumesc!
0

Luana și fântâna dintre lumi

Era Ajunul Crăciunului. Luana, cu un geamantan aproape cât ea de mare, pășea timid pe aleea plină de zăpadă a casei în care, spera, urma să își petreacă viața. Din buzunar se întrezăreau un creion și un petic de hârtie cu multe cuvinte scrise stângaci și îngrămădit. Se înserase deja....

Nu uita să dai share! Mulțumesc!
0

Gladiole

La mulți ani, mamaie! Îți scriu să-ți spun că zilele astea mi-am dat seama că-ți uit, cu fiecare zi care trece, chipul. Până la punctul în care nu știu dacă a mai rămas ceva de uitat. Dar cu toate astea, încă te văd. Mă gândesc la tine și văd o...

Nu uita să dai share! Mulțumesc!
0

Povestea mea cu terapia

La finalul postării veți vedea o galerie de poze cu mine. Urmăresc un an, din februarie până undeva spre octombrie. Cu pozele alea începe cumva povestea mea cu terapia. În mai bine de jumătate dintre ele eram moartă pe dinăuntru. Ieșeam din relații care se dovediseră super toxice pentru mine...

Nu uita să dai share! Mulțumesc!
0

Copilărie

Azi dimineață m-am trezit într-un alt loc decât cel în care mă trezesc de obicei. Am simțit lumina rece încă dinainte de a deschide ploapele și un miros familiar de apret și tei. Am întins mâna pe o pernă rece, simțind aspreala unor floricele brodate. Ochii s-au obișnuit repede cu...

Nu uita să dai share! Mulțumesc!
0

În oglinzi și în ochii altora…

Spunea Éric-Emmanuel Schmitt pe la prima lansare la care am fost eu că există o diferentă între a te uita LA ochii cuiva și ÎN ochii cuiva. Iar azi, cu chef de scris și citind postări vechi, mi-am dat seama că treaba asta ni se aplică uneori și nouă. Cât...

Nu uita să dai share! Mulțumesc!