Vorbeşti artă şi lux?

Astăzi dragii mei, se întâmplă să vorbim despre artă. Este arta lux? Sau luxul este artă?

Primul lucru la care m-am gândit la citirea întrebării, este înţelesul cuvântului LUX. Pentru că, trebuie să ştiţi, este o întrebare pusă de Spring SuperBlog 2013.

Am căutat în Dex Online, şi am ales o definiţie, ceva mai complexă:

LUX2, (rar) luxuri,s. n. Nivel de viață excesiv de costisitor. ♦ Fast, eleganță, somptuozitate, splendoare. ◊ Loc. adj.De lux = a)extrem de confortabil; care nu reprezintă un lucru de primă necesitate; elegant, somptuos; b) de calitate superioară, de prim rang; select; c) care are articole de calitate superioară și de rafinament. Magazin de lux. ◊ Expr.A face lux = a duce o existență fastuoasă, foarte costisitoare; spec. a se îmbrăca extrem de elegant și de costisitor. – Din fr.luxe,lat.luxus.

Îmi doream să înţeleg pe deplin percepţia “universal valabilă” asupra noţiunii de “lux”, pentru a putea da o părere corectă.

Din fericire, avem aici de-a face cu Elegantine, o mână de oameni ce promovează arta, ca formă de lux prezentată în punctele a), b) şi c). Adică prin calitate, splendoare.

Arta este, zic eu, un fel de simţ. Cu toţii suntem artişti, în sufletul nostru. Suntem cu toţii capabili de lucruri măreţe, superbe, care să bucure inima şi simţurile celor din jur.

Treaba este că unii sunt mai artişti ca alţii. Iar unii se nasc pentru a naşte, la rândul lor, artă, iar alţii se nasc să se bucure de ea. Mai sunt şi bolovanii care se nasc să râdă de ea pentru că nu o înţeleg, dar hai să nu punem la suflet!

Eu sunt un om născut să admire arta. Nu ştiu foarte multe despre curentele artistice, nu am citit biografii de mari pictori. Eu doar mă pierd în opere. Arta mă ajută să visez, să îmi vărs amarul, să iubesc, să mă cunosc, să mă regăsesc. Arta este puntea între mine şi oamenii care mi-au surprins sufletul, fără ca măcar să dorească asta. Arta este o limbă universală, vorbită, în teorie, de toată planeta. Este un mijloc de comunicare între cei care dăruiesc frumuseţe şi cei care ştiu să o primească. Între oameni ca se exprimă şi oameni care ascultă. Între suflete care se avântă în necunoscut şi pasiune şi sufletele care sunt acolo să le prindă pe cele dintâi. Arta este vorbită de toţi. Dar, ca orice limbă, este cunoscută de unii mai mult şi de alţii mai puţin. Unii ştiu să vorbească limba  asta, iar alţii ştiu să comunice folosind-o, în timp ce mare parte a populaţiei o înţelege, dar nu îi poate răspunde aşa cum doreşte.

Poate de asta arta este considerată un lux. Indiferent care ar fi definiţia sa, luxul este accesibil la adevărata sa valoare numai celor care îl înţeleg în totalitate. Luxul nu reprezintă un morman de aur, fildeş, platină şi vreun secret al alchimiei, plutind pe valuri de ambrozie. Poţi să ai cele mai costisitoare obiecte din lume. Dacă nu le înţelegi, dacă nu le simţi, eşti doar un snob pasionat de kitsch, nu un cunoscător. Eşti un neica nimeni care se dă expert.

Concluzia? Suntem cu toţii artişti, aşa cum suntem cu toţii oameni. Unii sunt mai oameni ca alţii. Unii sunt OAMENI, iar alţii chestii care îşi târăsc existenţa de colo până colo, fără să ajute, fără să iubească, fără să le pese.

Şi eu sunt un artist, aşa cum eşti şi tu, dragul meu cititor! De asta mă citeşti, de asta mă înţelegi. Şi te iubesc şi te respect. Pentru că omul care eşti face omul care sunt, OM, prin simplul fapt că îmi dăruieşti o parte din tine, prin timpul tău.

Dar, ia spune: tu ce fel de artist eşti azi?

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

Leave a Reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: