Am visat doar

Am visat că era totul bine, că suferinţa se terminase. Afară era soare, şi cald şi rănile nu mă mai dureau.

Am visat că mă plimbam prin ploaie, şi simţeam mângâierea caldă şi protectoare a naturii. Plângeam de fericire la gândul că în sfârşit, va fi bine. Că voi avea zile mai liniştite, că grijile au dispărut pentru o vreme.

Am visat că avea cine să mă apere, că nu sunt singură pe lume. Simţeam iubirea unei persoane pe care nici măcar nu o cunoşteam, nu ştiam că există.

Am visat că eram iar copil, şi doream să fiu mare, şi responsabilă, în timp ce îmi decupam alte haine pentru a face haine păpuşilor, spre disperarea mamei.

Şi m-am trezit. Iar. Femeia care trage de copilărie, care ştie ce înseamnă suferinţa. Adultul care acum se vrea copil, care vrea măcar o zi de linişte totală, măcar o noapte în care să adoarmă fără a se suci pe toate părţile, plin de griji.

Adultul care visează prosteşte la o lume mai bună. Care se chinuie să înceapă ziua zâmbind, care speră că ziua de mâine va fi mai bună.

Bună dimineaţa realitate! Şi eu te iubesc! Ce zici? Ne batem şi azi?

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

Leave a Reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: