O viață fiabilă

Asta îmi doresc. De obicei, fiabilitatea este atribuită mașinilor. Și mă gândeam cum ar fi dacă viața în sine ar fi o mașină. Una frumoasă, pe care să o simți cu adevărat, cu care să te identifici. O mașină pe care să o ai în primul rând din dragoste pentru condus și abia apoi de nevoie. Noua Corolla, de exemplu.

Vedeți voi…ca și viața, o mașină are nevoie de resurse. Începem să iubim viața așa cum începem să iubim mașinile. Vedem pe cineva care are una frumoasă, vedem cât de bine arată conducând-o. Ne imaginăm că este suficientă ideea condusului și Bang! Ne vom pricepe! Vom fi cei mai buni!

Dar nu este atât de simplu. Niciodată nu este. Frumusețea trebuie să aibă întotdeauna un scop. Ca să apreciezi o Toyota, nu trebuie să îi invidiezi pe cei care o au, așa cum nu trebuie să invidiezi pe cei care au o viață mai bună ca tine. Trebuie să simți condusul cu bune și cu rele, trebuie să apreciezi și mașinile mai modeste. Trebuie să îți placă la nebunie jocul condusului, trebuie să accepți să transpiri prin muncă multă pentru a-l perfecționa. Trebuie să îți placă lumea auto în general, să o înțelegi, pentru ca apoi să te bucuri de fiabilitate. Pentru ca atunci când ai fiabilitatea, să o apreciezi la adevărata ei valoare.

Pentru că, hai să fim serioși, nu oricine apreciază o Corolla, sau, în cazul nostru, o viață frumoasă, numai pentru că…e frumoasă. Nu oricine apreciază și nu oricine recunoaște fiabilitatea. Fiecare se raportează la propria experiență, iar unii, uneori, judecă lucruri pe care nu le cunosc.

Ca și mașinile, viața ține de gust. De plăcerea condusului. De nevoia de a te simți viu în tot ceea ce faci. De dorința de a nu irosi nici măcar o clipă din cele pe care le primim.

Eu, una, habar n-am să conduc mașini. Dar îmi place să cred că am învățat cât de cât să trăiesc frumos și că sunt stăpână pe ceea ce fac. Îmi place să cred că nu exist degeaba, ci cu un scop precis, după care încă umblu prin zile. Că pentru cineva, contez. Că merit ceea ce am. Și sper că aprecierea pe care sunt în stare să o arăt este cât de cât aproape de cea pe care o simt.

Voi cu ce ați compara viața?

Articol scris pentru SuperBlog 2013.

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

Leave a Reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: