Un an de veganism

Anul acesta, pe 7 ianuarie, am împlinit un anișor de veganism. Cu ocazia asta, m-am gândit să scriu un articol despre cum am luat-o pe acest drum, ce înseamnă pentru mine, cum a fost experiența, ce provocări am întâmpinat. Prin acest articol nu vreau să reinventez pâinea feliată și să vă spun ce e aia sau să judec pe cineva.

Vreau să vin în întâmpinarea unui posibil viitor vegan, care nu știe de unde să înceapă, la ce să se aștepte, unde poate găsi ajutor/ resurse. Menționez că sunt pesco-vegană cum ar veni, adică mănânc pește. Vegetarienii mănâncă și lactate. O să aveți un subtitlu de resurse, unde să vedeți mai pe larg diferențele și tipurile de vegan.

Sunt o vegană imperfectă: mai mănânc câte o prăjitură cu ou când merg la ai mei, mai cumpăr câte o pereche de ghete care este posibil să fi fost lipite cu un lipici mai dubios. Dar fac ce îmi stă în putere și ce îmi face plăcere.

Am pornit pe drumul ăsta cu gândul să nu am să mă chinui și că am să renunț dacă vreodată va deveni incomod. Mi-am promis că nu voi judeca niciodată pe cei care nu o iau pe calea pe care eu am mers liniștită 31 de ani. Nu am dreptul.

Definiția, așa cum am găsit-o aici:

„Veganismul este un stil de viață ce caută să excludă, pe cât posibil și practicabil, toate formele de exploatare și cruzime față de animalele folosite pentru mâncare, îmbrăcăminte și oricare alt scop. Extrapolând, veganismul promovează dezvoltarea și uzul alternativelor, în beneficiul oamenilor, al animalelor și al mediului înconjurător. În ce privește regimul alimentar, termenul denotă evitarea tuturor produselor de origine animală.”

De ce vegan

Anul trecut, în primele zile, cum eram eu interesată de Zero Waste și de un stil de viață mai sustenabil, am început să mă interesez mai pe larg de subiectul ăsta. Și am aflat că industria zootehnică este cea mai mare sursă de poluare a lumii. De asemenea, o FOARTE mare parte din totalul de cereale, soia și porumb produse la nivel mondial sunt folosite pentru a hrăni animale din ferme – o risipă enormă de resurse agricole și de hrană.

Și cum treceam eu așa de la un articol la altul, am dat de clipurile ALEA. Alea nasoale, cu purcei castrați fără anestezie, puișori masculi dați printr-o mașină de aia mare de tocat carne într-un proces numit macerare, că nu fac ouă deci nu folosesc locului în care sunt, văcuțe alergând încercând să-și recupereze puii și tot așa. Acuma, sinceră să fiu, faza cu vacile chinuite de industria lactatelor o știam, dar nu mă afecta ATÂt de tare încât să renunț la brânzica aia bună. Dar a venit toată informația aia peste mine și ceva a creat un declic.

Mi-am dat seama că vreau să fac ceva în legătura cu asta, să văd ce anume din soluțiile posibile îmi este la îndemână. Pentru că lumea se duce pe…….. se duce dracului! Lumea se duce dracului! Și chiar dacă eu nu îmi doresc copii (cel puțin nu acum) am prieteni care își doresc. Și cred că față de copiii lor și față de planetă am datoria asta etică, de a face acolo cât pot și cât mă duce capul.

Așa am descoperit Start 22+. Este un program prin care timp de 22 de zile încerci stilul ăsta de viață. Mi-am dat seama că e de mine, că îmi place, că mă simt mai bine. Și am rămas așa.

De unde am început

Recomand din toată inima programul Start 22+. Eu am aflat de el întâmplător, cred că din Retrospectiva Vegană ValVegan. Este gratuit. Te înscrii, ești adăugat într-un grup de Facebook cu mai mulți vegani la început de drum și schimbați păreri, îndrumați de câțiva „veterani” numiți parcă Mentori. Unele zile au teme, precum Tofu, Mic Dejun, Prânz. Se discută acolo, la postare, despre ce a descoperit sau mănâncă deja fiecare la categoria respectivă.

Atât mentorii cât și participanții au fost super drăguți pe parcursul experienței. Eram încurajați să postăm ce am gătit nou sau ce am găsit prin magazine, ne dădeam cu părerea unii la alții, spuneam ce mai punem noi la rețete să fie mai pe placul nostru sau în ce magazin se găsește un anumit produs mai bun sau mai ieftin.

A ajutat enorm să fiu într-o comunitate de oameni ca mine, la început de drum, să am cu cine să schimb păreri și cu cine să mă sfătuiesc. Nu te obligă nimeni să rămâi pe drumul ăsta apoi, nu îți vine nimeni pe cap să te judece.

Aplicații utile

Vă recomand din suflet, dacă vreți să vă asigurați că mâncați bine în materie de nutrienți, aplicația Cronometer. Nu știu să fac comparații vis a vis de ce și cum mâncam înainte vs acum. Am aflat de ea într-o dezbatere de dupa Natura Umană, am descărcat-o și îmi este utilă. Cred că e super pentru vegani și carniști deopotrivă.

eat & track este o aplicație de pe unde îmi mai iau idei de rețete și îmi mai notez dimensiuni/ greutate în lunile când fac sală. Din nou super utilă. Dar prima este mai detaliată în materie de nutrienți. Dacă faci sport și așa poți și să ții pasul cu dimensiunile tale, kilograme, chestii, treztii, jmechetii, pac țac știi cum zic.

Am luat la vremea aia și un cântar de ăla micu, 40 de lei grămada pe eMag, să pun cantitățile aproximativ în app, dar să nu aproximez prea mult.

Ce mănânc

Mi se pare foarte interesant cum am cerut părerea prietenilor când am dat să scriu articolul ăsta, iar alimentația li se pare cea mai dificilă. Mie mi se pare cea mai ușoară. Am descoperit că digestia mea e mai OK de când am renunțat la produse animale: nu mă mai balonez, nu mă mai doare burtica. Plus că sunt mai atentă la ce mănânc, nu mai sar mese. Înainte mâncam dacă îmi aduceam aminte.

Nu sunt vreun fitness/ nutrion guru, nu sunt în măsură să dau sfaturi. Așa că vă invit să nu luați tot ce debitez eu picilișa de bun, ci, dacă vă bate gândul, să căutați să vedeți ce vi se potrivește.

În veganism eu am redescoperit plăcerea de a găti, de a mânca și de a face bucătăria terci pe parcursul procesului. Piața și oferta evoluează pe zi ce trece. Azi sunt MULT mai multe opțiuni decât erau anul trecut. Sau poate nu știam eu să le caut, cine știe?

Exemplu de mese

Mic dejun: musli/ granola (de obicei Solaris sau Sanovita) + lapte vegetal + seminte de in/chia + uneori fulgi de cocos.

Prânz: Tocăniță făcută cu o cutie de ciuperci, una de mazăre, conopida. rosii tocate, drojdie inactivă și cuburi de soia (Dumnezeule mare, mereu când gătesc pun ce mă inspiră, nu respect niciodată rețete, și uite că uneori am de dat un exemplu și nu mai știu ce era în castron).

Altă idee de prânz: Piure de rădăcini. Dau la blender două sfecle mici de tot tăiate cuburi, un cartof dulce mediu, un morcov, o țelină, fierte in prealabil. Eu le pun la fiert într-o crăticioară cu apă. Zeama în care au fiert o păstrez pentru ramen de pe la magazinele coreene, dacă nu fac vreo supă cremă. Iese cam mult, așa că păstrez în casoletă la frigider sau în pungă de aia cu fermuar la congelator. În cazul din urmă am grija să pun punga orizontal în strat uniform. Este mai ușor de rupt/ porționat. Uneori subțiez chestia asta cu apă și fac o supă cremă sau o folosesc sos în paste.

Dacă vreau și ceva de consistență mai altfel în treaba asta, fierb cuburi sau felii de soia. După ce au fiert aproape de tot, pun o lingura de sos de soia, condimente, ce mă mai inspiră prin bucătărie și mai dau un clocot.

Cină: De obicei ce am mâncat la prânz sau salată cu roșii, castraveți, porumb, avocado.

Menționez că-s mică, am un metru și un șnițel (vegan) și de obicei nu încape în mine mai mult de un fel. Follow me pentru mai multe rețete! Serios acu, dacă vă interesează rețete, parcă ar fi mai ușor cu postare separată. Vreți rețete?

Paula Seling are câteva rețete FOARTE faine. Recomand șnițelele astea, pe care le-am descoperit cu mult înainte de a deveni vegană și care îmi plac de când le-am făcut prima dată.

z

Cum mă organizez

Fac cumpărături o dată pe lună, la salariu. Am o listă în Excel, in Drive. Iau partea de conservăraie/ chestii la sticlă o dată pe lună.. Fructele și legumele le iau săptămânal. Am un magazin de colț de stradă cu alimente de alea mișto, care se strică sau usucă dacă le ignori, iar asta mă ajută să arunc mai puțin la gunoi.

Partea de iaurt/lapte o vânez cu drag și spor prin DM. Din Bebe iau fructe uscate/ cereale/ semințe. Văd ce mă inspiră. Când mi-e poftă de chiftele merg la Carrefour. Nici asta nu făceam înainte de veganism. Așa că acum ies (mult) mai ieftin cu mâncarea decât pe vremea când mâncam și cărniță/ lactate.

Produse/ Branduri / Magazine

Prefer pizza Naturli (Carrefour) în locul celei de la Vemondo (Lidl). Asta din urmă se coace fleșcăită pe mijloc în cuptorul meu. Chiftelele, burgerii, șnițelele de supermarket la fel, Naturli rulz. Dar să știți că nici astea noi, de Vemondo/ Lidl nu sunt de lepădat.

Țin să vă avertizez că posibil să nu aibă chiar gust de carne pentru voi. Veganii mănâncă chestiile astea pentru că le place textura (cel puțin în cazul meu și al oamenilor cu care am mai schimbat două vorbe pe grupuri). Este ca atunci când omori oameni într-un joc. E mișto senzația, dar nu ai ieși în stradă cu Kalașu, nu? Sper că nu!

Evitați-le pe alea de la Agricola tho. Mi s-a părut că au gust de turte de mămăligă uitate în ploaie și din ce am înțeles de pe grupuri nu numai eu cred asta.

Șnițelele/ cuburile de soia sunt mai bune de la Sanovita sau Inedit. Le-am încercat și pe cele din Lidl (nu mai știu numele) fierbi la ele ca la o găină bătrână și tot la textură de talpă de bocanc ajungi.

La burgeri „de comandat” nimic nu bate Beyond de la Sublimmme sau Level Up. Am încercat și alți burgeri de la ei dar meh. Ăsta e mai bun. E OK și meniul ăla vegan de la Burgen King. dacă vorbim de burger. Nuggets-urile sunt o glumă. Proastă. Sau cel puțin erau în vară, când am comandat eu.

Efendi Doner are o shaorma bună rău în Centrul Vechi, în București. Și are și de aia cu carne, deci poți merje cu prietenii.

La Lidl de obicei produsele astea se afla în zona de ediție limitată și la frigidere și mi se pare că sunt tot mai bine organizați. Carrefour are și el zonă de asta rece marcată „De Post”. La DM sunt în zona cu mâncare. La Kaufland am fost o singură dată așa că nu am observat un tipar. Iar la Mega…baftă?!

Provocări

Cele mai mari provocări pentru mine sunt să merg în vizită la cineva sau la un eveniment cum ar fi nunțile și să merg la restaurante. Din fericire, am prieteni mișto, care au ținut cont de asta când m-au invitat. Mi s-a întâmplat să mă aleg cu o salată leșinată, tăiată ca pentru girafe de o tonă, să uite personalul că asemea oameni există printre invitați sau să fie lumea confuză legat de ce consum sau nu.

Felul în care sunt așezate produsele de profil în magazine este uneori o glumă proastă. Cea mai bună experiență o am de obicei la Carrefour, unde scrie în unele locații mare, deasupra de frigider, DE POST. În rest, să ai produse VEGETALE lângă hălci de carne și să mă faci să parcurg un adevărat treasure hunt să le găsesc mi se pare cam aiurel. Din moment ce le plătesc, cred că am dreptul să îmi fie accesibile și puse corect la categorii.

Marius Mitrache, culturist de performanță, are mai multe clipuri precum cel de mai jos, care m-au ajutat ENORM din punctul ăsta de vedere. Are o abordare foarte prietenoasă vis a vis de stilul ăsta de viață, așa că îl recomand din toată inima. Nu uitați să dați și un Subscribe dacă treceți pe la el.

Cel mai simplu, din experiența mea, este să spui că mănânci DE POST și să întrebi de produse de genul ăsta în supermarket.

Cumva, în momentul în care spun că sunt vegană, devin brusc cea mai sănătoasă dar și cea mai dilie și subnutrită persoană din încăpere. Din fericire sunt la vârsta la care nu-mi prea pasă ce crede lumea despre obiceiurile mele. Dacă nu îmi plătești mâncarea, nu are de ce să îți pese ce este.

Cei din jurul meu nu au avut absolut nici o treabă cu decizia mea. Oamenii care m-au luat cu „Vai, da o să mori de foame!!!!” sunt persoane pe care până cu 5 minute înainte nu le interesa dacă am ce pune pe masă în ziua aia. Așa că probabil înțelegeți de ce nu m-a interesat viziunea lor asupra ideii că porcul e cea mai bună legumă sau grija că nu am destul aport de proteine.

Ai mei au fost surprinși că până atunci nu eram în stare să țin post două ore legate. Am prietene care mi-au adus și încă îmi aduc produse vegane de pe unde se duc. Am ajuns la concluzia că cine ține la tine îți respectă deciziile, se asigură că ești în siguranță și își vede de viață, cum este și normal să se întâmple.

Este mai greu decât pare sau mai greu decât mă așteptam să găsești produse cosmetice vegane/ cruelty free. Știu, ai crede că în secolul 21, în anul Domnului 2022, ne-am dat seama că nu suntem iepuri/ căței/ porci sau mai știu eu pe ce animale se testează cremele în ziua de azi. Ai crede că știm până acum că reacționăm diferit la factori externi și că știm destul de multe despre ingredientele cosmetice încât să le testăm cu încredere direct pe oameni. Dar nuuuuuuuuuuuuuuuu!!!

O altă adevărată provocare este uneori să navighezi grupurile de profil. Pentru unii nu vei fi niciodată destul de vegan iar pentru alții ești pe drumul perfeeeeect!!! Bravooo! Galerieee! Mexican waaave!

Am observat faza asta si pe grupurile de skincare și make up. Întrebi unde se găsește un produs sau cât costă, dacă e în altă parte mai ieftin și răsare câte unul să-ți spună că ești urâtă cu spume și obeză. Și probabil și proastă. Ai întrebat, desigur, altceva. Dar nu contează. Contează că el crede că nu corespunzi.

Ce schimbări am remarcat

Am tot văzut povești cu oameni care dorm mai bine, aleargă ca din pușcă și li s-au îmbunătățit analizele de la o zi la alta. Nu mă număr printre ei. Somnul este același, anxietatea e la fel, dracii la locul lor și ăia.

Am observat destul de repede că mi s-a îmbunătățit digestia. Nu mai am probleme de balonare sau mai știu eu ce. Sunt printre norocoșii care nu prind motoraș de la fasole/ linte/ mazăre.

Am devenit mai organizată în materie de cumpărături și mese. Și cu ocazia asta am început să cheltui MULT mai puțin pe mâncare. Știu că asta în general ține de procesul de maturizare, dar ce să zic? Sunt specială!

În câteva luni am început să mănânc mai puțin sărat. Înainte făceam mâncarea ocnă. Am început să experimentez în materie de condimente, dar să pun mai puține.

Obosesc altfel. E greu de explicat. Nici asta nu a apărut de pe o zi pe alta. Am observat abia prin vara trecută, când am mers câteva luni la sală. Febra musculară este mult mai suportabilă ca înainte. Îmi revin mai repede. Sunt un om care în trecut mergea croșetat după o sesiune de Yoga de exemplu. Am reluat sala săptămâna asta și am facut cam aceleași aparate parcurse anul trecut când am început procesul. De data asta „consecințele” au fost cam la 20% față de atunci, când am fost oricum mai OK decât la tentativele de acum câțiva ani.

Sunt mai conștientă de ceea ce mănânc și ce face hrana aia pentru mine, etichete, ingrediente.

Astea sunt, desigur, observațiile practice, palpabile. Am observat și cât de adânc înrădăcinată este mâncarea în identitatea noastră ca oameni. Dacă la început mă mai atacam când spuneau oamenii că vai de steaua mea, sunt proastă, o să mor de foame, acum trag aer în piept și spun frumos că așa am ales eu și momentan mă simt încă vie.

Am învățat să fiu mai blândă cu mine și cu alții din punctul ăsta de vedere, să nu mai judec oamenii prea aspru.

Resurse

Pagina Vegan in Romania, sectiunea FAQ, este perfecta pentru a intelege partea “`”practica” a lucrurilor.

Choose tasty are multe rețete faine și la îndemâna oricui.

Start 22+ are idei de pachețel, sugestie de meniuri pentru cele 22 de zile, meniuri cu multe proteine și rețete de Paște.

Pentru rețetele Paulei – aici aveți tot playlist-ul.

Natura Umană este primul documentar românesc „de profil”. Atenție că e tristuț.

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: