A thousand Splendid Suns – Khalled Hosseini

Nota Mea: 10

Am citit cartea asta datorită Tomatei cu Scufiță. Are un fel atât de drăguț de a descrie ce a citit, încât după ce îi citești recenziile, îți vine să intri în prima librărie, să iei un teanc de cărți de care ai auzit la ea pe blog.

Așa că imediat ce am citit la ea despre cărțile lui Hosseini, am vrut și eu. Măcar una. Și am găsit în format electronic „ A thousand splendid suns ”.

Am scris o recenzie detaliată, pentru că simțeam nevoia să păstrez cât mai multe din această poveste. Dar ca să înțeleagă și cei care nu vor spoilere, am să vă spun că povestea se împarte între viețile a două tinere, iar apoi se continuă cu împletirea dintre cele două destine.

Prima este Mariam, copil din flori, iar a doua Laila, copila unei familii din casa de mijloc. Cele două ajung să trăiască sub același acoperiș, una dată de familie și cealaltă obligată de război.

Povestea asta îți intră la inimă pe nesimțite, pentru că dramele ei sunt mai multe, dincolo de poveștile dureroase ale protagonistelor. Apare problema femeii în lumea musulmană, felul în care este ea tratată, și reacția bărbaților la ceea ce se întâmplă cu ele. Pentru că pe de o parte sunt cei ca soțul celor două, pentru care locul femeii în societate este ceva mai jos decât al unui vierme. Pe de altă parte sunt cei ca profesorii care apar în poveste, care se rușinează de discriminarea la care semenii lor își supun rudele și care încearcă, atât cât pot, să ofere susținere.

Apoi, este drama războiului, descrisă din perspectiva suferinței celor de acasă, cei care rămân, plâng după copii, intră în depresii care afectează și chiar omoară restul familiei.

Este o carte care îți ajunge la suflet mai adânc decât îți imaginezi chiar și când ești în miezul poveștii. Este fix cartea pe care o așteptam de ani de zile. Cartea care a meritat fiecare secundă și fiecare lacrimă. Pentru că, după vreo 12 ani (de la Singur pe lume), am plâns pentru un personaj.

Și acum, detaliile.

ATENȚIE!  SPOILER ALERT!!!

Mariam este un copil din flori. Urmarea unei aventuri a mamei, Nana, cu stăpânul casei unde fusese servitoare, Jalil. Mama îl vorbește mereu de rău pe tată. Îi spune mereu fetei că i se aduc cadouri nu din dragoste, ci din datorie morală, din dorința unui bărbat de a avea o conștiință curată.

Iar copila își dă seama că mama știe ce spune când fuge de acasă pentru a-și vedea tatăl și este ținută la poartă, în fața casei impunătoare a acestuia. Tratată ca un nimic și cu inima frântă, fata se întoarce acasă numai ca să își găsească mama, care se sinucisese pe parcursul nopții.

Jalil, care dorea să rămână cu reputația intactă și să nu atragă asupra lui mânia celorlalte 3 soții, o mărită pe Mariam, de doar 16 ani, cu Rasheed, un pantofar bătrân, care o duce din Herat în Kabul.

La început, este tratată frumos, amabil. Dar când Rasheed vede că tânăra nu poate duce la capăt nici o sarcină, se transformă total. Începe să se poarte urât, o bate chiar. Am detestat bărbatul ăla toate cartea. Când crezi că are un crâmpei de inimă, face câte una de îl urăști și mai tare.

Cealaltă poveste este a Lailei. Laila locuiește peste drum de Mariam și soțul ei. Prietenul ei cel mai bun este Tariq, băiatul vecinilor. Cei doi frați ai săi pleacă la război când fata este prea mică să îi recunoască și nu se mai întorc niciodată. Mama ei, căzută în depresie, nu are grijă de ea mai deloc. Tatăl pe de altă parte, fost profesor universitar, se implică și pune foarte mult suflet în educația ei. Războiul dintre afgani și sovietici este tot mai crunt, așa că familiile din Kabul pleacă, una câte una. Printre ele și familia lui Tariq. Ajunși la 15 ani și disperați de ideea despărțirii, tinerii se iubesc, în cele câteva ore de înaintea despărțirii.

Familia Lailei nu poate pleca, fiindcă Mammy refuză să părăsească pământul ce băuse sângele fiilor săi. Se răzgândește însă când o bombă trece la câțiva centimetri de capul fiicei și explodează la câteva zeci de metri distanță. Își dă seama că este pe cale să vadă cum moare și ultimul său copil.

Însă, înainte de plecarea spre Pakistan, are loc inevitabilul: casa este strivită de o bombă. Laila este singura supraviețuitoare.

Este scoasă de sub dărâmături de Rasheed. Pantofarul se îndrăgostește de ea și decide să o păstreze. Cum tânăra își dă seama că este însărcinată cu Tariq, având impresia că acesta este mort, acceptă cererea în căsătorie.

Și începe coșmarul. Mariam, cu vreo 15, sau poate 20 de ani mai mare, o detestă la început. Însă când copila se pune între ea și Rasheed și o salvează de la o bătaie cruntă, își schimbă părerea. Cele două devin prietene foarte apropiate și își spun una alteia poveștile și suferințele.

În scurt timp, Laila are o fiică, îngrijită de două mame și detestată de cel pe care îl credea tată.

Pantofarul se folosește de cel mai mic prilej să își bată soțiile, se plânge de absolut tot ce mișcă, iar când acestea încearcă să fugă și le prinde, le ține nemâncare, în camere separate, în plină vară și le eliberează când sunt aproape moarte.

La ceva timp după aceea, apare și un băiețel, de data aceasta al lui Rasheed, copie a tatălui. Bineînțeles, cel mic devine răsfățatul familiei și are întâietate în tot.

Tariq se întoarce iar femeile își dau seama că moartea tânărului era doar o născocire al libidinosului lor soț. Când pantofarul se întoarce seara acasă, băiețelul, scandalizat de faptul că mama sa vorbise unui bărbat fără să poarte burqa și chiar îl îmbrățișase, povestește tot.

Așa că animalul începe să o bată cu catarama pe Laila iar apoi încearcă chiar să o ucidă. Între timp, terifiată de ideea că soțul care le terorizase toată viața deși i se oferise absolut tot este pe cale să îi ia singurul lucru rămas pe lume, Mariam găsește o lopată și îl lovește. Abia după prima lovitură realizează ce făcuse, că Rasheed se va răzbuna și nimeni nu va ieși viu din casă, așa că îl omoară ea pe el. Iar a doua zi se predă autorităților, pentru ca Laila, pe care acum o iubea ca pe o fiică, să aibă un viitor fericit aproape de familie.

În detenție Mariam devine o mică vedetă, pentru că avusese curaj să pună capăt unei existențe mizerabile și este executată după doar câteva zile.

Laila pleacă din țară cu Tariq și cei doi copii, dar i se face dor de locurile natale. Înainte să se întoarcă totuși în Kabul, trece prin Herat, pe la mormântul profesorului ce o iubise pe Mariam ca pe o fiică și pe la coliba în care locuise sora ei de suferință. De la fiul bătrânului primește o cutiuță, moștenirea lui Mariam de la Jalil: o scrisoare, mica agoniseală a sa în dolari americani și o casetă cu desene animate. Cu averea confiscată de comuniști, băieții uciși în război, iar fetele și soțiile omorâte și ele (nu mai știu circumstanțele), bărbatul își amintise că mai are un copil și căuta iertare.

Povestea se termină în Kabul, cu o familie fericită. Laila era voluntar la școala pentru orfani, iar Tariq lucra pentru un ONG francez ce ajuta victimele de război.

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

4 Responses

  1. Tomata says:

    Una dintre cele mai mari bucurii pe care mi le poate aduce blogul e sa vad ca oamenii iau recomandarile mele in considerare. Ma bucur mult de fiecare data cand cineva citeste o carte pentru ca a citit despre ea la mine si ma bucur si mai tare cand vad ca i-a placut 🙂 Daca mai vrei carti in format electronic, poti sa-mi scrii. Am cateva mii, dar sunt in engleza.

  1. November 20, 2015

    […] găsit în cartea asta o lume mult mai violentă decât cea din Cetatea celor 1000 de sori, mai puțină emoție, căci personajul principal povestește totul ca pe o durere surdă. Suad se […]

  2. January 1, 2016

    […] 11 Cetatea celor 1000 de sori […]

Leave a Reply to Luciana Corlan Cancel reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: