The Mummy sau Mumia cu Tom Cruise

Am avut săptămâna trecută plăcerea de a merge la premiera filmului The Mummy – Mumia, ăsta nou care s-a lansat de câteva zile, cu Tom Cruise și Russel Crowe. Ca de obicei, m-am prezentat acolo planta și am văzut trailerul la coadă la popcorn pentru prima dată. Văzusem, desigur, seria cu Brendan Fraser, știam ideea.

Povestea

Nick Morton și prietenul lui bun sergentul Vail sunt vânători de comori deghizați în militari. Alergând după ceva relicvă prin mijlocul deșertului (parcă prin Mesopotamia), dau de o criptă dint-asta antică ce adăpostea un sarcofag foarte dubios. Jenny este cercetătoarea de la care personajul principal furase harta către locul cu pricina. Ăsta o sedusese și o lăsase fără munca de o viață. Iar de acolo se dezlănțuie iadul. Nu de alta dar suntem in anul Domnului 2017 iar omenirea, așa cum o știm din filme, nu a învățat că nu e o idee bună să te pui cu mumii adormite de mii de ani și să le zgândări în locuri înecate cu argint lichid și blesteme de protecție.

Jenny pare să știe povestea mumiei, o prințesă care își ucisese familia pentru a ajunge la putere și fusese pedepsită de popor. Ăștia deschid cutia și încep să se petreacă chestii dubioase. Aflăm în cele ce urmează că Nick este blestemat. Așa că un grup de oameni, în frunte cu dr. Henry Jekyll, încearcă să-l scoată la liman.

Părerea mea

Acțiunea în sine mi s-a părut ușor previzibilă. Cuceritori care după o viață de fustangeală cad lați după o tipă care vezi Doamne, îi crede buni la suflet, se găsesc cam în toate filmele de gen. El este mare colecționar de inimi frânte și într-o bună zi cad ca o muscă am văzut cu toții.

Mumia este super sexy și zic eu, bine jucată de Sofia Boutella. Poate cea mai reușită din câte am văzut eu sau din câte cuprinde memoria mea la ora asta. Și cumva singura mumie femeie dacă nu mă minte mansarda?

Cel care a făcut filmul să merite este Russel Crowe, în rolul doctorului colecționar de entități malefice. Personajul său este un adaos genial la film. Prima data am dat ochii peste cap când am auzit că-l cheamă Jekyll. Dar am început să-l iubesc pe parcurs. Este ceva înfricoșător și imprevizibil la el, care te face să încerci să-l ghicești și care îți bagă frica în oase picătură cu picătură. Și complexitatea asta mă face să vreau să revăd filmul. De fapt, în timp ce restul filmului nu aduce cam nimic nou din punctul meu de vedere, Doctorul ăsta mă convinge că totuși merită.

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

Leave a Reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: