The fault in our stars – John Green

Nota mea: 9

The fault in our stars este una din cărțile alea de care au auzit atât de des, că ți-e teamă să o citești ca nu cumva să te dezamăgească. Pentru că așa e de obicei: cărțile foarte bine vândute nu sunt neapărat și foarte interesante. Din fericire însă, John Green a reușit, cu acest roman, să scrie una din poveștile care nu te dezamăgesc.

Hazel Grace este dusă, mai mult pe sus, de mama sa, la un grup de sprijin, cu adolescenți ca ea, să își facă prieteni. Augustus este acolo să își susțină prietenul. Adolescenții ca ei, sunt luptători împotriva cancerului.

Hazel este o adolescentă foarte interesantă. Genul de fată care nu iese în evidență prea tare prin farmec. Însă este foarte isteață, are un simț al umorului bine dezvoltat și un fel de a își conștientiza situația care te dărâmă sufletește, ca adult. Ceea ce a început cu un cancer tiroidian s-a terminat cu metastaze la plămâni. Plămânii ei nu se pricep să respire, așa că târșâie mereu un cărucior, cu tubul de oxigen și stă cu nasul intubat.

Augustus Waters este imaginea perfectă a celui mai popular băiat din școală. Este înalt, frumușel, are un trecut plin de trofee la baschet, este manierat și degajat. Însă piciorul drept (parcă) i-a fost luat de cancer.

Și neprevăzutul se întâmplă. Gus vede în Hazel Grace toate calitățile de care spuneam mai devreme. Vede un om care nu se sfiește să facă haz de necaz, nici când necazul este moartea. Și citește cartea ei preferată. Și devine atât de interesat de ea, că vrea să îi afle finalul. Problema cu cartea era că se termina brusc. Fusese scrisă sub forma unui jurnal al unei persoane bolnave de cancer, așa că pe undeva, era logic să se termine fără preaviz.

Însă tinerii se decid să afle ce se întâmplă dincolo de finalul cărții.

ATENȚIE! PERICOL DE SPOILER

Așa că dorința de copil cu cancer a lui Hazel devine și a lui Augustus. Decid să își viziteze scriitorul preferat, în Amsterdam.

Ajunși acolo, descoperă că omul era de fapt un bețiv și că fuseseră invitați de asistenta lui, femeia fiind dornică să îi arate șefului său că a schimbat vieți cu cartea sa. Dar nimeni nu descoperă ceea ce căuta și totul se termină cu o vizită la casa Annei Frank. Descrierea vizitei te face să vrei să citești Jurnalul lui Anne Frank și să dai o tură pe acolo.

La întoarcerea în Indiana, Augustul mărturisește că în timpul unei internări a lui Hazel pentru a i se scoate apa din plămâni, făcuse și el câteva analize. Și aflase că trebuia, din nou, să lupte cu cancerul.

Luptele care urmează sunt crâncene. Și este sfâșietor să cunoști o lume pe care nu o vezi, pentru că rar te intersectezi cu ea. Pentru că toți tinerii întâniți în carte sunt resemnați cu ideea unei morți chinuite. Nu le mai este frică de mult timp, nu se consideră curajoși sau puternici. Pur și simplu își văd de viață.

Țin să vă spun că am văzut și filmul și că sunt foarte mulțumită. Mi se pare foarte fidel cărții. Lipsesc unele detalii, care poate deși sunt interesante pentru cititor, ar plictisi spectatorul.

Ceea ce aș fi vrut de la film totuși ar fi fost ca și în el, relația dintre tineri și scriitorul lor preferat să se termine la fel de liniștit și nostalgic. Să îți dea și filmul o imagine ceva mai clară asupra motivului din care bărbatul devenise un om atât de nepăsător.

Mi-a plăcut mult cartea asta, dar am să îi dau un 9, căci Splendida Cetate mi-a plăcut mai mult pe anul ăsta.

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

Leave a Reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: