Supernatural

Supernatural este serialul pe care m-am apucat să îl urmăresc din pură curiozitate! Un foarte bun prieten, același care mi-a pus în mână seria Harry Potter, știa numai Sam și Dean de la o vreme! Sam și Dean la status, Sam și Deam la telefon, Sam și Dean la avatar, Sam și Dean deasupra și sub avatar! Plus că, dincolo de orice link trimis de prietenul meu dădeai de vreo piesă de la AC DC!

Asta se întâmpla la vreo doi ani după ce citisem de Supernatural, Jared Padaleki și Jensen Ackles în absoluuuut toate revistele pentru adolescenți! Și, bineînțeles, nu mă uitasem la serial, pentru că eu nu mă uit la chestiile la modă atunci când sunt pe val, să am ce și cu cine discuta, ci abia când subiectul se învechește, și este abordat fie de cunoscători, fie de fani înrăiți! Sub nici o formă de puști amețiți de succesul unei idei noi.

De serial în sine am fost foarte plăcut surprinsă! Țin minte că mă uitam la câte un sezon pe week-end din primele 3! Pe celelalte le-am văzut mai distanțat, și mai urmăream uneori reportaje cu cei doi actori simpatici.

Am aflat cu surprindere că mare parte din poveștile episoadelor sunt inspirate din legende urbane care chiar există! Și că Jensen și Jared sunt ca frații și în viața reală. Dar asta era de așteptat.

Ce nu era de așteptat a fost faptul că am devenit o mică fană a serialului, deși este și a fost mereu ușor horror pentru mine! Deși ador poveștile cu fantome și case bântuite, și Bloody Mary în oglindă, și fiorii dați de ele, sunt o mică fricoasă! La primele 3 sezoane, cele văzute în vreo 4, 5 zile în total, abia dacă dormeam noaptea. :)) Simțeam toate ființele alea în imaginația mea, incredibil de „glumeață”.

Din punctul de vedere al creaturilor paranormale, Supernatural este un serial la care, ca „novice” al genului, începi să te uiți ziua în amiza mare, cu lumina aprinsă și pătura trasă pe cap, urmând ca, odată cu trecerea sezoanelor, să stingi frumos lumina, să tragi draperiile, ca să ai contrast mai mare și să vezi mai bine! Nelipsit va fi ori un sendviș cu de toate, ori salata imensă, ori punga de dulciuri lipicioase, sau, de ce nu, ceva fructe care să împroaște zeama când muști cu poftă din ele, în timp ce, în serial, pereții se umplu de sângele cine știe cărei creaturi.

Glumele Supernatural sunt numai bune de savurat, dacă ai un simț al umorului ceva mai nebunesc, ori un frate cu care să te contrazici acasă. Situațiile în sine sunt adesea pe cât de macabre, pe atât de amuzante. Dar nu aș merge până la a spune că serialul are un umor negru. Pur și simplu se face haz de necaz. Iar scenariul este presărat din plin cu momente în care, deși personajele mai că sunt pe ducă, sau în vreo încurcătură zdravănă, te apucă râsul! Ca atunci când cineva își dă cu ciocanul peste degete!

Sper că v-am stârnit curiozitatea! Vă las cu ceva amuzant, de prin serial! Mă mai uit la de astea între sezoane.

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

7 Responses

  1. Acum o săptămână m-am hotărât să-l revăd, căci ultima oară am ajuns la sezonul 4 şi m-am plictisit. Iar acum nu mă pot opri din vizionat. E unul din serialele mele preferate!

  2. Şotropa Eugen says:

    Eu am rămas pe la sezonul 2 parcă. Oricum, îl recomand şi eu, Supernatural fiind un serial extraordinar.

  3. Faildude says:

    Serialul este super tare. L-am vazut pana la final si abia astept noul sezon

Leave a Reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: