Sunt o țărancă

Dacă îmi urmăriți pagina de Facebook ați observat probabil că vineri, în timp ce mă aflam ca o floricică la SMS, am recunoscut sus și tare că sunt o țărancă. Nu am fost prima care s-a dat de gol. În ziua de azi, „țăran” înseamnă „neîngrijit”, „neglijent”, „prost crescut”. Ei bine, a venit timpul să spunem cuiva „țăran” pentru a face un compliment, nu cu scopul de a jigni.

Așa că DDB România si Revista Biz au lansat vineri, 19 februarie 2016, campania de reabilitare a termenului „țăran”, #suntuntaran, alaturi de nume cheie, reprezentative pentru România de azi. Tudor Giurgiu, Smiley, Virgil Ianțu, Chef Nicolai Tand, Cristian China-Birta, Marius Tudosiei, Cătălin Năstăsoiu și mulți alții au acceptat să fie promotorii campaniei și să se asocieze deschis cu titulatura „țăran”, pentru a trage un semnal de alarmă asupra denaturării acestui termen.

În numai câteva zile, peste 18.000 de români care au adoptat mesajul pe www.suntuntaran.ro și pe profilul lor din rețelele sociale. Alături de ei, moț, eu. Vă invit și pe voi!

Sunt unul dintre cei crescuți la țară. Copilăria mea superbă m-a făcut „bărbată”. Asta pentru că acolo, la țară, nu avea nimeni timp să stea exclusiv cu ochii căscați după noi (eu și fratele). Eram luați peste tot: la prășit, la coasă, la cules de cine știe ce. Și măcar de formă eram lăsați să folosim câte o unealtă. Nu de alta, dar toți erau conștienți că dacă nu ne lasă, ne duceam glonț la magazie imediat ce rămâneam singuri și Ferească Sfântul de ce eram în stare!

Am învățat, în felul ăsta, să ne respectăm mâncarea. Știm de mici că laptele și ouăle nu se materializează în cutiile aferente, că puii au de crescut câteva luni bune până să-i poți face supă și că de un purceluș ai grijă chiar și un an. Am pus ceapă și răsaduri iar după o vreme am învățat și să nu mai călcăm pe ele pe măsură ce le sădim. Ciorba noastră venea din curte și din grădină, nu din frigider.

Am ajuns la 20 și ceva de ani în Capitală crezând că absolut oricine, la vârsta mea, știe să jumulească o găină și să o porționeze ori să facă sarmale, ardei umpluți sau ciorbe. Credeam că măcar la sacrificarea unui porc am asistat cu toții măcar o dată în viață și știm cum se fac cârnații.

Campania #suntunțăran mi-a amintit că nu toți românii au avut privilegiul unor familii crescute la țară. Poate de asta „țăran” este pentru unii sinonim cu „necioplit”. Poate că oamenii care au dat „startul” acestor conotații nu știu ce înseamnă, de fapt, să fi crescut la țară. Eu, una, mă simt norocoasă pentru că am avut așa o copilărie. Și mă bucur că există această campanie. Țăranii, oamenii gospodari printre care am crescut, o merită.

12741930_919102104870820_1646783221129789415_n

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

5 Responses

  1. Nusa says:

    Si eu sunt taranca, prima generatie incaltata, vorba Ilenei Vulpescu! Am trait toate “deliciile” copilariei traite la tara:participarea la muncile campului, dudele si ciresele mancate direct din pom, povestile spuse la lumina lampii de mama sau bunica si multe altele. Felicitari pentru initiativa!

Leave a Reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: