Suc de fructe

Mă plimbam săptămâna trecută, la ceas de seară, prin piață, printre legume. Știți cum e…după muncă, la vremea când majoritatea gospodarilor și-au strâns lucrușoarele. Când, dintr-o dată, auzii o voce mică și pițigăiată:

– Auziți dragelor? Sunteți de mult aici?

– Eh…uite de ieri, dragă…( se auzi o a doua voce)

– Ooooof…

M-am întors mirată spre glăscioare. Acolo, doar taraba unei țărăncuțe ce stătea la bârfă ceva mai încolo. Întinse pe o păturică albăstruie, stăteau, plictisite, ultimele kilograme de sfeclă și roșii. Pesemne felul în care arătau nu fusese pe placul bucureștenilor în acea zi. Primele erau mititeleeee, mititele! Cât un pumnișor de școlar. Cele din urmă erau roș-portocalii, măricele și cam diforme față de ce se găsea ” prin vecini”. M-a trecut un val de melancolie, căci tare-mi aminteau de grădina bunicii.

Dar nu am apucat să visez mult, căci vocile se auziră iară:

– Dar parcă vă știu de undeva…nu pe voi v-a urcat gospodarul ieri în mașină? În lada cea neagră?

Ați ghicit, mă lovise grav oboseala, auzeam legume vorbind. Am încercat să-mi spun că visez.

– Ba da…noi eram tu…uite că nu vă mai recunoșteam…așa diferite erați în soare! Dar cum de-ați ajuns și voi aici?

– Păi, ne-a cules gospodina. Plănuia să ne facă suc de roșii, pentru nepoței.

– Și? Ce s-a întâmplat?

– I s-a stricat storcătorul, dacă vă vine a crede. A început săraca să se vaite, că greu mai găsești storcătoare de fructe bune în ziua de azi. Și s-a decis să ne vândă! Și pe noi!

– Vai tu, continuă sfecla. Dar tu știi că are dreptate? Am auzit ieri femei care făceau piața…Cică e plin de roboți de bucătărie din ăia care se încălzesc. Cum să te încălzești tu, legumă sănătoasă, când te faci suc? Mai mare rușinea, zău așa! Ți se ard vitaminele! Ajungi de râsul grădinii dragă! Parcă văd ceapa, lăcrimând de-așa o glumă: suc natural fără vitamine. Dar am mai auzit o bârfă: cică ar fi apărut storcatoare cu presare la rece

– Cum adică?

– Adică astea se folosesc sa nu mai dispară vitaminele și să te faci suc dintr-ăla cremos, cum vezi prin pungile celor care trec pe lângă tarabă.

– Nu cred așa ceva! Nu creeeed! Eu știu că sucul natural se mai și separă: colo pulpă, colo zeamă! Suc de ăla visez să fiu de când eram răsad.

Dar cele două nu apucară să termine conversația. Sau or fi apucat, în ladă. Gospodina le culese degrabă, căci vecina de tarabă îi povestise de câteva ofertele online la storcătoarele de fructe. Și se ambiționase să cumpere unul cât mai curând. Soarta simpaticelor legume fusese decisă.

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

Leave a Reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: