Scafandrul și Fluturele – Jean-Dominique Bauby – cartea

Scafandrul și Fluturele” este o carte al cărei început îl afli la sfârșit și care nu are nici măcar un pic de intrigă. Pentru că știi de la primele rânduri care este faza cu autorul. Însă dacă ai răbdare să citești primul capitol măcar și dacă vrei să încerci și alt gen de lectură, îți promit că paginile alea vor fi cele mai frumoase dintre cele pe care ți-ai odihnit ochii vreodată.

Jean-Dominique Bauby a fost redactor-șef al revistei Elle Franța. Asta până în 1995, când, în timp ce își ducea fiul la teatru, suferă un accident vascular cerebral care îl trimite întâi în comă, apoi în ceva numit “locked-in syndrome”. Adică într-o paralizie aproape totală.

Cu ajutorul logopedei sale, care îi pune alfabetul limbii franceze în ordinea uzanței, învață să comunice, clipind când litera de care avea nevoie era rostită. În acest fel, Bauby își dictează cartea.

Într-un amestec de prezent și trecut, real și imaginar, bucurii și amărăciune, își descrie viața într-un fel fascinant. Prin ochiul stâng, clipind ca în spasme al autorului, totul se vede altfel. Te simți, alături de el, un fluture fragil și grațios, chinuindu-se să își ducă viața într-un costum greoi, antic, de scafandru. Nu ai scăpare, depinzi de toți pentru orice. Dar viața văzută prin geamul mic al costumului care îți cam dă senzația de claustrofobie este un răsfăț.

Deși întemnițat, Jean-Dominique își găsește puterea de a trăi. Paginile cărții dezvăluie un autor cu un simt al umorului foarte dezvoltat, ironii delicioase și creativitate dincolo de granițele imaginației multora.

Știu, l-am acoperit în laude. Însă vă garantez că merită. Este foarte interesant cum, deși este în starea aia, omul nu-și plânge de milă nici măcar preț de o frază. Ar avea tot dreptul. În schimb, se întreabă și tot el își răspunde cu calm și parcă-l simți făcând haz de necaz.

Călătoriile sale imaginare ne duc în trecutul bogat în călătorii și iubire. Vedem că este un bărbat care a profitat de viață.

Însă cele mai frumoase pagini sunt cele în care imaginația îl poartă la limita realității, alături de patroana spirituală a spitalului Berck-sur-Mer, Eugenia, soția lui Napoleon al III-lea.

Există o ecranizare a cărții, este extrem de bine făcută și o recomand din toată inima. Redă foarte bine situația personajului, deși nu este 100% fidelă cărții.

Sper să citiți cartea și să vă placă. Vă aștept cu păreri.

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

Leave a Reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: