Regăsindu-l pe „acasă”

Din nu știu ce motive, ne visăm de mici copii oameni în toată firea, cu meserii cu nume pompoase, casă cu gradină și mașină. Iar adulții ne încurajează visele, căci este de datoria lor. Nu ne spune nimeni din fașă, de când începem să ne exprimăm fanteziile, că până a ajunge acolo trebuie să muncim foarte mult, că va fi greu.

Dar drumul, recunosc, e frumos. Și este foarte interesant de văzut cum viața ne schimbă valorile, cum ne șlefuiește principiile după care trăim, cum lasă urme de pași în sufletele noastre.

Începem simplu, plecând la facultate. După 18 ani de stat lângă familie, învățăm să ne descurcăm fără bani de pachețel dimineața, fără mâncare gata când ajungem acasă. Învățăm, ușor, să ne administrăm bugetul. Învățăm să fim mult mai ordonați, să nu ne lăsăm lucrușoarele brambura, să respectăm nevoile altora. Iar „acasă” devine o cameră împărțită cu alte 4 persoane, un hol mititel, dotat cu baie și duș, plus coridorul pe care stăm seara la povești, cu oameni cândva străini. O casă pe care urmează să o ții minte tot restul vieții și în care trăiești momente superbe. O casă în care te simți cumva stingher, pentru că nu o împarți cu familia și care îți impune unele restricții.

Apoi ne căutăm un loc de muncă. Simțim pentru prima dată emoțiile unui interviu și nu ne dorim decât bani de buzunar. După care aflăm că nu este importantă doar stabilitatea financiară în viață, ci și stabilitatea emoțională cu care rămâi având acces la prima. Ne dăm seama că suntem oameni, că avem suflet și că vrem un loc de muncă în care să ne ducem cu drag de colegi și de ceea ce vom face acolo.

Și, într-o bună zi, se termină și viața de cămin. Și apare nevoia unui nou „acasă”. Un locșor cu chirie. Pe care îl căutăm, la început, în grabă. O casă, un apartament, o garsonieră, sunt uşor de găsit. Există resurse precum acest site  . Dar este greu să găseşti o casă. Alegem de obicei prima chirie în grabă, pentru că găsim ceva ieftin sau pentru că trebuie să ne mutăm urgent, iar de obicei, proprietarii sunt pretențioși iar noi nu dispunem de banii pe care ei îi vor. Acasă, dar nu în locul în care te-ai născut, este un loc tare greu de găsit. Este foarte greu să găsești un loc care să simți că îți aparține și de care să simți că aparții, fără să fie al tău pe hârtie. Un loc ușor de întreținut, în care să te întorci cu drag de la muncă. Ceva ușor de întreținut. Asta, desigur, depinde foarte mult de proprietar. Este foarte important un om care să vrea să stabilească regulile de la bun început, să știi când va veni să vadă apartamentul și când nu, să înțeleagă că ai nevoie de intimitate.

Eu, una, am avut mare noroc: am găsit o familie de treabă. Au găsit un anunț lăsat de mine și prietena cu care îmi căutam la vremea aceea chirie și ne-au sunat. Condițiile le-am discutat cu domnul și nici unul din ei nu îndrăznește să treacă pe la apartament fără să sune. Mobila este limitată la strictul necesar, așa cum am dorit eu, ca să nu am ce sparge 🙂 . Ne-am împrietenit în timp. Dacă pentru a găsi un loc în care  să stai există anunturi imobiliare, pentru a găsi o casă şi un proprietar de treabă, din păcate, nu avem ajutor…

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

Leave a Reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: