Pui pariu?

Chiar dacă frate-meu e priceput la de astea, și uneori, câștigă, pentru mine, pariurile vor fi veșnic un mister. Am încercat vara trecută să înțeleg câte ceva, cel puțin la nivel teoretic, dar pentru mine, pariurile țin de noroc cu carul, nu de teorie.

Ori de noroc cu carul, ori de calcule matematice de o exactitate la care eu, una, nici nu visez. 

Uneori, pariurile sunt ca viața. Nu le înțelegem toate secretele, dar mergem mai departe. Uneori, câștigă cel mai norocos. Alteori, cel mai priceput. Uneori câștigă cel care a investit cel mai mult. Alteori, cel care pariază de foarte mult timp, nu a câștigat, dar nici nu a renunțat vreodată. Și, alteori, un Nea Caisă care nu are nici o treabă cu nimic, apare din senin, și suflă tuturor zahărul de pe gogoașă. Uneori se merită să investești, alteori nu. Și nu poți prezice niciodată cu exactitate dacă se merită sau nu să investești. Uneori simți nevoia să îți calculezi norocul, iar alteori să îl lași liber.

După unele ratări te ridici și mai bagi o tură, iar după altele îți vine să te tot duci, să nu mai auzi nimic de nimeni, și să rămâi singur în durerea ta.

Dar singur cu adevărat nu vei fi niciodată. Ca jucător împătimit al vieții, nu te poți da bătut. Așa că te întorci frumos din ale tale, dai fuga până la o sală ori până la un PC, la una din multele case de pariuri sportive online, și mai încerci o dată. Trebuie să mai încerci! Nu te poți lăsa! Dacă nu joci, nu exiști!

Și cam așa ar fi viața dacă ar fi un pariu sportiv. Sau oricare altă dependență. Așa cred eu că se simte cel care joacă.

Eu, spectatorul, nu voi avea nicicând curajul să încerc cu adevărat, așa cum un împătimit nu se va lăsa niciodată de tot de pariuri.

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

Leave a Reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: