The Polar Express

The Polar Express este, zic eu, cel mai frumos film de Crăciun de pe planetă. L-am văzut prima dată la sfârșitul liceului, vara. Și de atunci, îl văd în fiecare an, până cedează nervii celor ce sărbătoresc cu mine. Asta, de obicei, înseamnă de 4-5 ori.

Abia în urmă cu vreo doi ani m-am interesat de actori. Tom Hanks, care îmi atrăsese atenția cu filmul Catch me if you can, mi-a câștigat cu acest film și admirația, la modul Johnny Depp. În sensul că am descoperit încă un actor cameleonic.

Povestea este a unui puști care nu mai crede în Crăciun, deși se vede că vrea să creadă. În Ajun, Expresul de Nord oprește în fața casei sale și, vrând-nevrând, curiozitatea îl îndeamnă să urce. Pe drumul spre Orașul Moșului, cunoaște o fetiță de culoare foarte prietenoasă, un micuț foarte sărac, ce nu avusese niciodată parte de Crăciun  și un puști Știe-Tot.

Învață să se lase surprins, să se bucure de spontaneitatea celor ce i se întâmplă. Faptul că absolut nimic din ceea ce se petrecea nu era normal a contribuit. Călătoria, deși rapidă, pare nesfârșită, iar minunățiile se țin lanț.  Eroul nostru ajunge în cabina mecanicilor, se plimbă pe tren, și întâlnește un călător clandestin, un bărbat ciudat, zdrențăros, care îl pune pe gânduri.

Înțelege că este în acea călătorie cu un motiv: pentru a învăța să creadă.

De ce v-am zis de film după sărbători? Uite așa, pentru că Expresul de Nord este unul din filmele la care te uiți și, cât îl urmărești, simți Sărbătorile ca în copilărie. Iar sentimentul acesta nu poate să dispară doar pentru că a trecut Luna Cadourilor.

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

Leave a Reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: