Piesă pentru frate și soră

Piesă pentru frate și soră se joacă duminică, 22 februarie, la sala mică TNB, începând cu ora 20:00.

Biletele aici.

Regia: Iris Spiridon.

Cu: Ioana Mărcoiu, Istvan Teglas

Sursa foto

Bineînțeles că nu am avut răbdare și am tras cu ochiul!

Și acum nu știu cum o să am stare pentru duminică.

La ce mă așteptam:

Din informațiile culese de pe net, piesa spune două povești aparent paralele. Un frate și o soră închiși într-o casă cu trecut sinistru, pe de o parte. Și un frate și o soră actori, închiși în teatru, pe cealaltă. Legătura dintre ele este drama interioară care se resimte la ambele perechi la fel, dependența provocată, probabil, de dramele acestora.

Dacă piesa asta o să fie cât mă aștept eu de buna, am noroc. După reprezentație, spectatorii vor avea ocazia să cunoască persoanele implicate în proiect . Ceea ce e foarte tare, fraților!

Cum a fost:

Piesă pentru frate și soră spune de fapt povestea a doi frați actori, abandonați de echipă, prinși într-un teatru, jucând aceeași piesă la nesfârșit. Când actorul vorbește la început, ai senzația că se adresează publicului. Însă îți dai seama că vorbește singur. Între el și sora sa este o relație complicată. Ai crede că se detestă.

Este ciudat să vorbești depre piesa asta, căci atunci când spui „actorii”, nu te referi la Istvan și Ioana, ci la Felis și Claire, personajele lor.

Povestea în care joacă cei doi la nesfârșit este tot a doi frați, prinși în casa în care tatăl le-a ucis mama, iar apoi s-a sinucis. Sunt acolo, prizonieri de voie, cu un telefon al căror receptor îl mai ridică uneori. Chiar dacă este posibil să fie decuplat. Pentru că „uneori, sesizările nu sunt sesizate, mai ales într-o casă unde luminile nu se mai aprind”. Nu se pot părăsi unul pe celălalt. Sunt uniți foarte strâns de trauma prin care au trecut. Și par să fie foarte apropiați, mult mai apropiați decât actorii care le dau viață. Povestea actorilor și povestea fraților se întretaie, hipnotic. Ca dintr-o carte cu ilustrații în relief, actorii își ridică și coboară singuri decorul, alunecând între cele două povești.

Ceea ce mi s-a părut fascinant este faptul că, deși personajele principale sunt actori care joacă o piesă într-un teatru pustiu, delimitarea dintre povești este oarecum clară. Îți dai seama când actorii sunt actori și când sunt în interiorul „pierduți în piesă”. Istvan și Ioana te fac să percepi cele două povești, cum spuneam mai sus, întretăiat, nu contopit.

După piesă am avut ocazia să scriu în cartea de oaspeți. Și am făcut și poză cu echipa. Am pornit spre actori croită să îi felicit, să par sigură pe mine, să zâmbesc frumos la poză, poate să îmi exprim și părerile. Dar bineînțeles, când am ajuns lângă ei, emoția și-a spus cuvântul, expresia de pisoi speriat de pe față poate fi observată foarte clar pe fața mea. Am apucat să felicit și să îngăim un „O seară bună”. Dar deh…poate data viitoare…

https://www.facebook.com/istvanteglasfanpage/photos/pb.444954282246639.-2207520000.1424442283./789307507811313/?type=3&theater
Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

3 Responses

  1. February 23, 2015

    […] Despre piesa au mai scris: Luciana si Emil.  […]

  2. February 23, 2015

    […] mai scris: Emil, Luciana, […]

  3. February 27, 2015

    […] Pe pagina mea de Facebook puteți câștiga o invitație dublă la Piesă pentru Frate și soră. Aveți o șansă și pe blogul […]

Leave a Reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: