Pavel și autismul

pavelPavel este nepoțelul colegei mele de birou, Andreea. Am aflat despre el ieri, întorcându-mă de la masă. La 3 ani, a fost diagnosticat cu autism. Au trecut 5 ani de atunci, ani în care micuțul a încercat să se intergreze între copiii de vârsta lui și să devină un om normal.

Pentru cei care nu știu, autismul este o tulburare de dezvoltare considerata drept una dintre cele mai severe tulburari neuropsihiatrice ale copilariei. Autismul este tulburarea centrala din cadrul unui intreg spectru de tulburari de dezvoltare, cunoscut sub numele de spectrul tulburarilor autismului/autiste sau de tulburari pervazive de dezvoltare. (Sursa și detalii aici)

Când afli asemenea lucruri, îți dai seama cât ești de norocos cu adevărat. În timp ce eu, om sănătos, îmi pot exprima liber sentimentele și pot să lăcrimez când aflu că există asemenea afecțiuni, un copil, undeva, are nevoie de terapie pentru a învăța să exteriorizeze un zâmbet. Zâmbetul ăla al lui costă. Procesul lui de integrare constă în ore întregi de terapie ABA, care, după cum vă puteți imagina, este foarte scumpă. Practic, micuțul ăsta își plătește dreptul de a se exprima, chiar și non-verbal.

Ajutorul trebuie să vină de la noi, cei care ne bucurăm de viață și uităm uneori că unii luptă pentru normalitate.

Pavel poate fi ajutat completând formularul 230 . Nu vă costă nimic și vă exercitați dreptul de a decide ce se întâmplă cu 2% din impozitul vostru pe venit. Nu-i lăsați pe alții să decidă pentru voi.

Datele Asociației Kiwanis, care se ocupă de caz, sunt aici. Pentru un formular gata completat cu acele date mă puteți contacta pe mail ( alucianna@yahoo.com ) sau îmi puteți contacta colega – Andreea Gheorghe (andreea.gheorghe89@gmail.com) . Dacă vreți ca părinții micuțului să depună declarația pentru voi, ne puteți scrie. Vă vom trimite un formular cu datele asociației și o anexă care îl împuternicește pe tatăl lui Pavel să facă asta.

Detalii găsiți la Andreea sau pe pagina de Facebook prin care se cere ajutor pentru micuț.

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

3 Responses

  1. of 🙁 nu vreau sa stiu ce e in sufletul parintilor 🙁

  1. May 10, 2016

    […] Eu am donat impozitul meu primului puști. Nu de alta, dar de pot da unei singure cauze. Nu-i cunosc pe cei mici, am aflat de ei de la colege de birou, care se întâmplă să le fie rude sau prietene de familie și încearcă să-i ajute. M-am simțit mai OK să direcționez impozitul spre ei, pentru că pot verifica dacă au primit bănuții, întrebând fetele. […]

Leave a Reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: