Orășelul sau orășoiul

              -Salut!

               -Bună!

               -Ce faci?

                -Bine. Tu?

                -Tot bine!

               Cam asta este discuţia pe care o duci în Motru când cobori la magazinu’ din colţ. Dacă ieşi în parc…..trebuie să fii cu ochii cât cepele! Ferească sfântul să o ratezi pe “tanti Maricica” sau “nea’ Gogu” că….Şi Doamne fereşte să te cheme Corli în Motru. Adică….io am realizat că sala în care făceam anumite cursuri în liceu are ceas pe perete…de vreo 4 ani abia când mi-a distras atenţia o colegă, disperată de atâta “Cât e ceasu’?”  Asta să vă faceti o idee. Sunt visătore, sunt melancolică (NU EMO!!!). Am în ochi o toamnă Bacoviană, cum spunea profa de română în generală.

              De asta am mulţumit Cerului când am intrat la facultate în Buc. În “capiatală” nu cunosc pe nimeni aproape. Colegii de facultate, câţiva amici, două familii, un Pitic, un Elf, şi o Sylvie. Atât. În rest, pot să plec pe gânduri. Nimeni nu se uită ce faci şi cum, nimeni nu se întreabă de ce. Mai ales când ai moaca mea liniştită, uneori cu ochi “căscaţi” şi priviri plecate dincolo de peisaj.

                Anul trecut, când “am aterizat” acolo, îmi era dor de sentimentul de om atotcunoscător din Motru. Două, trei străzi.

               -Unde stai?

               -În cutare bloc.

               -Ahaaaaaa!!! În vale e banca şi în deal poşta!

              -Exact!

              -Eşti vecin cu Nae şi cu Gogu…băieţi buni…îi stiu de mic.

              Toţi se stiu de mici! Câteva magazine, vânzatoarele o ştiu pe mami oricine ai fi. Sunt doar vreo 2 autoserviri. Stai să vezi cum este să vii de la Bucureşti, cu obiceiul de a citi etichete de pe tot ce prinzi în mână, şi comparat produse, să vezi ce monştri dai din tine!

              La Bucureşti, poţi găsi un cadou drăguţ oricând. La Motru, trebuie să mergi la Târg(u Jiu) pentru ceva decent. Ca să nu mai spun cât suferi pentru o carte.

                Totuşi, nu ştiu pe care să îl aleg dintre cele două.

Motruleţul este totuşi liniştit, cu oameni amabili, şi cu vecine care fac scandal dacă ţipi în faţa scării şi stiu tot ce faci de dimineta până seara. Nu are zgomotul veşnic de maşini, fumul şi nepăsarea.De vreo doi ani, avem străzi noi, parcuri îngrijite, o catedrală superbă, şi chiar pubele de reciclare (care sunt aproape pline mereu- am dus eu hârtie să verific). Bucureştiul are farmecul lui. Plus muzee, librării, teatre şi altele de genul.

             Bucu’ îl ştiţi cum arată. Vă las poze cu “sătucu'”.

     



            P.S. Are aproximativ 30.ooo de locuitori, si, să vă faceţi idee  de suprafată, ar încăpea lejer in Herestrău. Lacul, nu parcul.

P.S.S. Da’ io tot îl iubesc.

 

23.09.2009

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

2 Responses

  1. Natural says:

    Acum sa te vad despre care povestesti … Ai de la mine o nominalizare, dar si o leapsa … de vizitat.

    Te bagi la leapsa sau la un comentariu?

  1. November 23, 2012

    […] Olteneste, trec la Lucianna. Care face o comparatie draguta intre Bucuresti si Motru. Nu se decide pe care l-ar alege, dar […]

Leave a Reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: