Omul-Pernă – primul thriller pe care l-am văzut la teatru

OMUL PERNA

Am ajuns joi la Omul-Pernă, prima mea piesă de teatru pe 2016. Și am făcut cunoștință cu ceea ce avea să devină una dintre reprezentațiile mele preferate. Se pare că-mi plac comediile negre, oameni buni (asta a fost prima în materie de teatru).

Autor:  Martin McDonagh

Traducerea: Eugen Gyemant
Cu: Ionut Grama, Lucian Iftime, Catalin Babliuc si Dan Radulescu
Regizor si coproducator: Eugen Gyemant
Scenograf: Maria Nicola
PR: Alina Neagu

Teatrul: Act

Durata: 2 ore
Preţ bilete: 35 lei

Povestea

Katurian Katurian (Ionuț Grama), scriitor, este anchetat de poliție. Dintre cele peste 400 de povești ale sale, aproape toate prezintă copii torturați sau abuzați în moduri care mai de care mai sadice. Ancheta are loc pentru că recent fuseseră uciși doi copii iar un al treilea dispăruse. Iar modul de operare al ucigașului urma întocmai poveștile. Iar asta îi făcea pe Katurian Katurian și fratele său, Michal (Dan Rădulescu),  suspecții principali. Între cei doi există o legătură foarte puternică, iar piesa ne va arăta și de ce. Scriitorul face tot posibilul să-și protejeze frățiorul, copil cu retard mintal, ce mergea la o școală specială.

Publicul spectator este martor timp de două ore la ancheta desfășurată de un polițist (Cătălin Babliuc) și un detectiv (Lucian Iftime), nici ei cu toate doagele numărate.

Părerea mea

Piesa cică este comedie neagră. Însă eu aș spune că este un thriller amuzant pe alocuri. Încerc să-mi amintesc când am fost ultima dată la o piesă de teatru cu atât de mult suspans și nu reușesc.

Trebuie să recunosc, atunci când am văzut că va dura 2 ore, m-a cam luat cu transpirații, căci mi se păreau cam multicele. Dar nu am simțit când a trecut timpul. Scena teatrului Act este înconjurată pe 3 laturi de publicul așezat în trepte și imită o cameră de interogatoriu, ca acelea din filme. 3 ferestre imită oglinzile și delimitează spațiul. Efectul „3D” obținut astfel este unul cum eu, una, nu am mai văzut într-o sală de teatru.

Personajele sunt imprevizibile, foarte complexe, iar la un moment dat nu știi la ce să te aștepți și de la cine. Pe de o parte avem doi anchetatori. Unul este cam sadic și aduce aminte de răpitorii de prin filme care terorizează psihic victimele. Celălalt nu suportă de nicio culoare oamenii care sunt agresivi cu copiii sau care au fața cuiva în stare să maltrateze copii, iar asta îl face agresiv față de cei bănuiți de așa ceva.

Pe cealaltă parte avem frații. Primul este scriitor. Din cauza unui trecut sumbru, scrie povești detaliate despre copii maltratați în fel și chip. Al doilea este elev la o școală pentru copii cu nevoi speciale. Are un retard mintal care îl face să se comporte ca cineva de o vârstă mult mai mică și nu are cine știe ce discernământ.

În relația dintre frați apare o tensiune iscată de tragediile prin care trecuseră împreună. Și mai apare perspectiva distrugerii celor scrise de fratele mai mare. Arta în care acesta își îngropase anii de suferință și cele mai negre amintiri, poveștile macabre pentru care se lăsase torturat, era amenințată cu dispariția. Cât este dispus să sacrifice pentru ea?

Mi-a plăcut foarte tare de Rădulescu în piesă, pentru că versatilitatea lui nu încetează să mă surprindă. L-am văzut detectiv, cuceritor și Adam, nu știu dacă mă așteptam să-l văd într-un pulover cu prințesă, drept puști înapoiat. Inocența rolului este total diferită decât cea redată în rolul primului bărbat din lume și nu știu cum să descriu complexitatea personajului fără să dau spoilere. Așa că nu vă spun nimic despre Michal.

Mă așteptam ca Eugen Gyemant să regizeze foarte bine piesa și mă bucur că păstrează standardele ridicate. Însă nu știam că poate fi un traducător atât de bun. Adică…să treacă ceva din engleză în română poate orice Dorel. Traducerea însă, este o altă mâncare de pește, mai ales când vine vorba de literatură. Nu mă întind la explicații. Spun doar că data viitoare când traduce și pune în scenă viitoarea piesă, vreau un loc în primul rând!

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

6 Responses

  1. Marturisesc ca nu am fost la teatru de cand eram in scoala generala, undeva la 18.19 ani! Rusineee sa imi fie!

  2. Alex Ciocan says:

    Ma, e bine ca ai unde sa te duci la teatru. In Severin nu mai vine nici o trupa de ani de zile ca n-au unde sa tina spectacolele. Si oricu, chiar daca ar veni, oamenii nu s-ar duce…

    • Aici chiar ai dreptate. Am noroc că sunt în București și aici reprezentații se găsesc pentru toate gusturile și buzunarele. Să vrei să mergi numai.
      La mine în oraș, în Motru, nu aveam nici eu teatru sau cinema. Așa că te înțeleg.

Leave a Reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: