Un om naiv

LucianabycSunt un om naiv. Sau cel puțin așa cred unii despre mine. Nu a spus-o nimeni niciodată, dar nici nu este nevoie. Este una din părerile alea pe care le simți din felul în care ești privit. A milă…

Dar nu mă deranjează. Pentru că mă simt bine așa.

Sunt un om naiv, pentru că eu cred într-o lume mai bună. Cred într-o lume în care oamenii nu își fac rău unii altora fără un motiv bine întemeiat. Și chiar și atunci, cred că o fac obligați cumva de împrejurări. Ca să se apere.

Mai cred că suntem cu toții în esență buni. Cred că foarte adânc în inimile noastre, zace foarte multă lumină. Și că din păcate nu toți știm să lăsăm razele să iasă deși suntem conștienți că ele sunt acolo. Așa cum soarele nu știe mereu să se arate iarna din nori, deși ne dă cumva lumină.

Îmi place să fac mici nimicuri care să îi facă pe cei din jur să zâmbească.

Îmi place să împart ceea ce am.

Îmi place să dau mai departe cărțile pe care mi le cumpăr, după ce le citesc.

Donez sânge, uneori sume mici de bani pentru copii bolnavi, și mai dau câte un covrig bătrânilor de pe lângă patiserii. Nu dau bani lor, pentru că am văzut demult un documentar despre cum sunt exploatați și așa mă asigur că apucă să mănânce.

Sunt uneori răutăcioasă. Dar nu o fac cu rea intenție. Sunt ca un cățel din ăla de rasă pitică, din ăla care latră la tine ca să vezi că el e rrrrrău. Dar nu te-ar răni niciodată. Și am foarte mari remușcări pentru latura asta a personalității mele.

Nu cred că oamenii ca mine sunt luați de proști. Cei care cred așa ceva sunt oameni care ar dori să creadă, asemeni mie, dar le e teamă. Asta am simțit tot din privirea aia, a milă.

Să fii naiv nu e un lucru rău. Când ești naiv primești câteva șuturi în fund. Dar, dacă șuturile alea te propulsează cu capul în față, lecțiile ajung întâi în minte, iar apoi la inimă. Noi, oamenii naivi, învățăm mai ușor ca alții pe cine să ajutăm și pe cine nu. Noi, oamenii naivi, știm că trebuie să ajuți cu toată ființa când o faci, ca regretele să fie cât mai puține.

Există foarte multe recompense când ești un om naiv. Dacă nu ești un om naiv, nu știi asta. Însă recompensele alea sunt lucruri pe care ei, normalii, nu le-ar recunoaște niciodată. Căci ei au alte valori. Pentru un om naiv, admirația cuiva este foarte mare lucru. Iar recunoștința este încă mai prețioasă. Un om naiv știe mai bine decât oricine că există lucruri mai presus de lumea materială.

Pentru că din când în când, noi, naivii, suntem răsplătiți

De ziua mea, un coleg a observat că am un telefon vechi de când lumea. Și a făcut el calculul. Și s-a gândit că avânt chirie și facturi de plătit, nu o să îmi iau unul nou prea curând. Și a mobilizat vreo 200 de oameni ca să îmi facă rost de un Smartphone.

Știți că atunci când oamenii pun suflet în ceea ce te privește, tind să îți imite reacțiile? Mi-am văzut surprinderea reflectată în expresiile a vreo 5 oameni care erau mai aproape de mine. În timp ce desfăceam cadoul. Momentul ăla trăit în reluare. Cele 2 – 3 secunde care par un minut.

„Rămâi mereu veselă și pozitivă!” „Wish you all the best!” „Să ai parte de cel mai bun an al vieții tale!” „Să nu uiti că te îndrăgim taaare tare!” „Cât mai sus!” „Always be proud of yourself!” – Toate astea pe felicitare.

Când ți se întâmplă așa ceva, știi că nu ești naiv degeaba. Și credeți-mă, când descoperi că prin „naivitatea” ta, ai făcut un om să depună atât de mult efort pentru tine, că au existat atât de mulți cărora le pasă, că le pasă de tine unora care nu știai că ți-au sesizat existența, senzația este mai presus de orice o să vă cumpere vouă banii vreodată.

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

Leave a Reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: