Oameni care îmi fac ziua mai frumoasă

Într-o după- amiază , în tramvai, un tânăr m-a făcut să zâmbesc.

Pe la Afi, urcaseră în fuga mare 3 copii, fâțâind baloane. Mici și murdărei, dar foarte fericiți. La un moment dat, unul din ei a început să se chinuie să facă nod unui balon. Un tânăr, aparent ursusuz, s-a ridicat de pe locul său, s-a îndreptat spre copil, și a întins mâna după balon. Curios, puștiul a mai umflat puțin la jucărie și i-a întins-o. Din câteva mișcări, avea un balon cu nod făcut ca la carte. Uitându-se fascinat fic în ochii binefăcătorului  său, a mai umflat un balon, și l-a întins și pe acela. Văzând ce reacție produce, străinul a început să zâmbească, și a repetat operațiunea mai lent, ca să arate cum se face, după ce s-a asigurat că bucățile de cauciuc vor avea același diametru, și, tăcut, a coborât la prima stație.

Am coborât și eu, zâmbind prostește, și cu lacrimi de fericire în ochi. Nu știu de ce m-a impresionat așa tare scena. Dar a făcut-o…

Dacă adaugi la asta și motivele pentru care cred, vei înțelege cum reușesc să rămân optimistă zi de zi.

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

Leave a Reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: