O îmbrățișare

hugzAm fost invitată zilele astea la un eveniment cu Îmbrățișări Gratuite, ce are loc în București, la KFC Romană, mâine.

Eu am un pui de răceală sincer, și sunt slabe șanse ca până mâine să fiu sănătoasă tun. Dar dacă frecventați careva evenimentele astea, dați-mi un invite data viitoare. Promit că vin.

Până nu demult, mi se părea ciudat, nefiresc să îmbrățișez oameni care nu-mi erau foarte, foarte apropiați. Pentru că o îmbrățișare era, pentru mine, un act extrem de intim, care ar trebui împărtășit numai cu familia.

Și greșeam.

O îmbrățișare este ca un zâmbet. Avem cu toții resurse infinite, ce ar trebui date mai departe, fără să ne zgârcim.

Am citit mai demult și cred că este adevărat, depre cum îmbrățișările regulate pot regla ritmul cardiac. Ba chiar pot facilita circulația sângelui spre organele vitale și preveni atacurile de cord.

Îmbrățișările pot preveni sau chiar trata depresia. O îmbrățișare poate arăta celui de lângă noi că nu e singur. O îmbrățișare ne poate face să ne simțim mai prețioși. Cu toții merităm să fim îmbrățișați cât mai des.

Pe mine, una, îmbrățișările mă relaxează mai mult decât orice altceva. Mă scapă de toată tensiunea unei zile încărcate. Mă fac să zâmbesc. Să mă simt apreciată.

Deși sunt un om care se pricepe la cuvinte, nu îmi place să vorbesc despre ce mă supără atunci când sunt abătută. Și nimic nu este mai frustrant decât să încerc să refuz pe cei care încearcă să mă ajute, încercând să afle ce-i cu mine. Știu că nu e bine, știu că e recomandat să spui ce ai pe inimă. Dar mie nu-mi stă în fire.

În îmbrățișări am găsit o formă de exteriorizare, o alternativă la a spune ce am pe suflet prin cuvinte.

Există pe lumea asta câțiva oameni care m-au învățat să îmbrățișez cu toată inima. Iar o parte din ei îmi sunt colegi de muncă. Dragii mei, nu am cuvinte să îmi exprim mulțumirea față de voi. Mi-ați deschis ochii asupra unui alt mod de a comunica. Poate să spună atât de multe o îmbrățișare…Poate să-mi spună că ești trist și simți nevoia să te descarci. Poate spune că nu-ți mai încapi în piele de fericire. Poate spune că te bucuri să mă vezi sau că-ți pare rău că ne despărțim.

Așa că lansez o provocare, tuturor cunoscuților: data viitoare când ne vedem, în loc să-mi dați un pupic, dați-mi o îmbrățișare. Cum vi se pare ideea?

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

Leave a Reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: