O fac și pe asta: am abonament la sală

abonament-la-salăDa, ați citit bine: mi-am făcut abonament la sală. Dacă mi-ați văzut lista de dorințe, ați văzut că aveam de gând, cândva în viața asta, să merg la sală și să învăț să fac yoga.

Cum a început

Vorbeam de prin martie, aprilie, cu o prietenă și colegă de birou despre yoga, sănătate, formă fizică…chestii de genul. Și ne-am promis să începem cu Yoga, împreună. Cum la vremea aia aveam când una, când alta chestii de echilibrat cu bănuții, am tot amânat momentul. Până când, luna trecută, am decis să facem pasul, indiferent câți bani ne rămân după. Râdem, glumim, murim de foame, vine Apocalipsa, nu-i nimic, nu ne răzgândim: FACEM ABONAMENT!

Cum am ales o sală

Voiam neapărat o sală aproape de birou. De ce aproape de birou, nu de casa? Pentru că voiam ca traiectoria să fie serviciu – sală aflată la maxim 10 minute de mers – acasă. Asta pentru că ne ia cam 40 de minute de mers, seara, să ajungem de la birou acasă (locuim în aceeași zonă). Am decis că varianta asta ne ia mai puțin timp și că este mai comodă (pentru noi). Nu voiam nici să ajungem acasă iar de acolo să plecăm spre sală, să nu ne trosnească lenea sau ceva de genul ăsta.

În apropierea clădirii de birouri Sun Plaza sunt două „săli”: Viva Sport și World Class. Am ales prima variantă. La World cred ca nu aveau Yoga la ore când ne permitea programul, sau ceva de genul ăsta.

Am optat pentru un abonament DUO de 16 ședințe. Asta însemnând că avem 8 de fiecare și mergem de două ori pe săptămână.

Ne-am echipat

Am vrut să avem haine potrivite pentru ceea ce facem. Așa că am mers la Decathlon și ne-am luat încălțări și hăinuțe. A fost un pas important, pentru că știam cât de mult contează o bustieră care să ofere susținere și o pereche de colanți care să nu ofere vedere la chiloți când ne aplecăm.

Cum este până acum

Am mers, până acum, la Power Yoga și ABT cu Cristi. De fiecare dată, singurele începătoare din sală. Am avut ceva emoții, pentru că nu știam dacă vom face față. A fost foarte solicitant, într-adevăr. Am folosit mușchi și oase despre care habar nu aveam că-mi sunt prin trup. La momentul când scriu asta mă dor cam toate. Sunt toată o febră, din cap până în picioare. Dar am înțeles că asta este semn că mușchiul lucrează. Nu este nimic rău, cât timp disconfortul este „simetric”. Oricum, nu ne oprește pe noi atâta lucru.

De acum, sperăm să ne și ținem de treabă cât mai mult timp de acum încolo.

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

4 Responses

  1. Ioana Radu says:

    Mie inceputul mi se pare cel mai greu. Dupa, lucrurile vin de la sine. Si e un microb. Stiu ca te-a prins deja ^_^
    Bafta in continuare!

Leave a Reply to Ioana Radu Cancel reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: