Mobila pe comanda in bucatarie

mobila la comanda bucatarie

mobila la comanda bucatarie

Bucătăria căsuței în care stau este una mică și cu puțină mobilă. Și incep să cred că ar putea fi mai eficient sa am mobila pe comanda in bucatarie. Pentru că cea pe care o am deja stă anapoda. Un aragaz, un frigider, mașina de spălat, o masă și scaune sunt tot ce are pe podea. Șiii două corpuri suspendate pe care le iubesc așa de tare că aș ciopli la ele zi și noapte. Bineînțeles, problema mea cu toate astea este faptul că nu sunt lipite una de alta. Și între ele există un spațiu, aiurea, care nu face decât să adune mizerie. Iar asta e o foarte mare problemă pentru mine, care după ce că sunt dezordonată nici nu am cine știe ce timp. Spațiile alea sunt foarte greu accesibile. Și sunt mult prea mici ca să pot inghesui în ele ceva de care să am nevoie. Și chiar dacă ar încăpea ceva acolo, ordinea în care am pus totul ca să aibă cât de cât logică are aspect de casă de nebuni și fără ajutor din partea mea.

Așa că m-am gândit eu că dacă bucătărioara aia ar avea mobilă făcută pe comandă, ar avea parte și de ochiul format al unui profesionist, care să mă învețe ce și cum să mut pentru ca totul să fie mai practic și să fie mai ordonat.

Și, de ce nu, poate ar reuși (profesionistul) să mă scape de corpurile suspendate. Pe care le urăsc! De vreo doi ani!

A, nu v-am povestit? A fost o dată ca niciodată un dulap suspendat deasupra de chiuvetă. Iar marginea de jos este aranjata, convenabil, la nivelul frunții mele. Și într-o bună zi, cum găteam eu liniștită, i-am uitat ușa deschisă. Și am luat ceva fierbinte de pe foc, m-am grăbit să pun în apă rece…și KABOOOOM! Am dat cu tărtăcuța atâta de tare că am scăpat cratițita, iar colega de apartament de la vremea aia a crezut că a căzut bucătăria pe mine.

Când a ieșit din duș, speriată că oi fi pe moarte, eu repetam robotic „Nu am nimic! Sunt bine!”. M-ar fi crezut fata, dacă nu mi-ar fi șiroit sânge de pe tâmpla dreaptă, picurând de pe bărbie, fără ca eu să fiu conștientă de asta. Nu vă spun ce muncă de convingere am depus ca să nu mă ducă la spital (stiu, trebuia să mă duc) și nici în ce hal m-a durut capul în ziua aia.

Numai că, dacă până atunci nu mă deranja să șmotruiesc bucătăria, în ziua am realizat că ar fi câte ceva de îmbunătățit ici, colo. Unde mai pui că pe vremea aia nu lucram, deci aveam timp gârlă să bibilesc la curațat. Și tot de atunci visez la ceva mai comod și mai practic, de care să dau cu capul ca să deschid ușa la dulap, nu ca să mă deschidă ea pe mine.

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

2 Responses

  1. December 18, 2014

    […] avea o mobilă la comandă croită exact pe dimensiunile casei, confecționată special pentru electrocasnicele pe care le […]

Leave a Reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: