Miezul şi Olteanul

Am încercat Miezul de lapte prima dată anul trecut.

O să fiu super-mega-cea-mai-cât-se-poate-de-sinceră şi am să vă spun că sunt fan brânză, dar nu mă omor după cea din comerț. Nu au ai mei vacă la ţară, dar au vecini de la care îmi fac rost de papa bun în materie de brânzeturi. Cumpăr foarte rar cașcaval, în general Delaco, pentru că are un gust mai…simplu? Nu are gust de săpun, la asta mă refer. Nu dă pe dinafară în încercarea de a fi cel mai cine ştie cum, iar asta este un plus.

Cât despre Miez…nu pot să îl miros măcar fără să mă gândesc la Daniel, bloggerul cel mai verde. Am descins toamna trecută, mai spre iarnă aşa, la finala Super Blog, în camera lui, invitate să ne lăsăm paporniţele, eu , Kathy şi Ramona. Ideea era să nu mergem la pizza şi apoi la petrecere cu sarsanalele după noi.

După dezmăţ, hai să ne luăm catrafusele şi să merem la Ramona în cameră. Şi, dacă tot eram acolo, hai să vedem ce a primit tovarăşul de la Delaco. Şi începem:

– Vaaai Olteneeee! Eu nu am primit Camembert!

– Luaţi-l mă voi, că nu mor fără, zice nea Dănuţ, amabil.

– Vaaaaaai! Miez de Lapteee! Niciodată nu am mâncat! Niciodată! Putem să luăm? Mulţumiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiim, am spus noi de colo, fără să aşteptăm răspuns de astă dată. Am luat brânza şi am plecat pe nesimţite. Şi de atunci, de câte ori vedem Delaco, eu, nea Dănuţ, Ramona şi Kathy ne gândim la brânza şterpelită atunci.

Şi îmi mai trece prin cap, fulgerător aşa, Lecţia de gătit a lui Petru şi faptul că ar trebui să încerc vreo două reţete cât mai curând.

Articol scris pentru Super Blog 2013.

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

Leave a Reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: