Magicienii – Lev Grossman

Am pus dioptriile pe Magicienii de când am văzut Cartepidemia ce vorbea despre această carte. Am să las un link la finalul articolului. Nu aș ști să spun exact ce m-a făcut să o vreau, dar imediat ce am prins o reducere, a mea a fost.

 Detalii

Autor: Lev Grossman

Editura: Nemira

Pagini: 572

Preț: 40 RON, dar la reducere o puteți lua cu vreo 20 și un pic

O găsiți pe Libris / Nemira.ro / Elefant

Nota mea ♥♥

Povestea

Quentin Coldwater nu seamănă cu niciunul dintre colegii lui de liceu. În timpul liber recitește cărtile fantasy preferate din copilărie și în vis îi însotește pe protagoniștii lor în lumea magică numită Fillory. În comparatie cu aventurile din carti, viata îi pare anostă și lipsită de culoare. Totul se schimbă însă atunci cand este admis într-un colegiu secret și exclusiv de magie în afara New York-ului. Acolo încep peripețiile lui și o inițiere riguroasă în magia modernă.

Dar, în cele din urmă, după un timp nici magia nu îi mai aduce fericirea si ineditul pe care Quetin le astepta de la viață – asta până când el și prietenii săi fac o descoperire uimitoare: Fillory exista cu adevarat.

Părerea mea

Cartea asta a fost comparată într-o veselie cu Harry Potter. NU seamănă. Au în comun doar faptul că un băiat este personajul principal, iar într-o  bună zi, băiatul află că este vrăjitor. Dar cam aici se opresc asemănările.

Quentin intră în această lume pe la 17 ani, iar apoi ne sunt prezentate câteva episoade din studiul lui acolo: colegi de care se apropie, gașca din care face parte, profesori, câteva incidente. Studiul magiei se dovedește mult mai greu decât își imagina el când a fost admis. Pentru a fi capabil de așa ceva, trebuie să fii foarte inteligent și foarte creativ. Ca atunci când studiezi artele, dacă mă întrebați pe mine: ai nevoie de  de talent și de muncă.

Personajele sunt adolescenți care până la intrarea în această lume nu-și găseau locul în societatea reală. Chiar personajul principal era veșnic nemulțumit de viață și de faptul că părinții îl cam ignorau, iar fata de care era îndrăgostit era cuplată cu prietenul lui cel mai bun. Intrând în lumea magică de la Brakebills cunoaște tineri asemănători cu el. Printre ei se află și ciudata Alice, personajul meu preferat. Este o fată super isteață, dintr-o familie de magicieni, singurul elev de acolo care se autoinvitase la testul de admitere. După școala de magie, studenții erau integrați în societate, având locuri de muncă normale.

Mi-a plăcut universul creat în jurul cărții, foarte realist. Școala se află undeva lângă New York, iar vrăjile de camuflare fac lumea din jurul ei să fie cu vreo două luni în urma anotimpurilor din afară. Apoi facem cunoștință cu Brakebills Sud, care, cum îi spune și numele, se afla în Sud de tot, la Pol.

Nu am reușit de nici o culoare să empatizez cu personajul, care pare veșnic nemulțumit, ba de lumea în care trăiește, ba de câte ceva în lumea magică. Este un ursuz și trei sferturi. Ai uneori senzația că nimic nu-i convine. Calcă strâmb și se supără pe ceilalți pentru că-l fac să suporte consecințele și tot așa. Fix ca unii adolescenți dacă stai să te gândești. Spre sfârșit însă pare să se îndrepte.

De fapt, întreaga carte este super interesantă în ultima parte. Acțiunea începe să devină mult mai interesantă și apare o intrigă foarte bine închegată, cred eu. Până aici aveam parte doar de câteva episoade care să ne țină cu sufletul la gură. Apărea câte ceva care schimba cursul normal al lucrurilor. Ba Quentin ajungea pe cine știe unde, ba apărea câte un personaj mai diferit. Însă lipsea o anume constanță. Însă acum, în ultima parte, Quentin și gașca lui au, în sfârșit, un scop. Cărțile pe care le recitește la nesfârșit, Fillory, seamănă uimitor cu Narnia, mai ales că în ele este vorba despre 4 frați care mergeau cu rândul într-o lume paralelă unde animalele vorbeau. Și apare un indiciu că există șanse ca lumea aia să fie reală. Au o misiune de îndeplinit. Cred că Adela, care mi-a recomandat cartea, are dreptate: cine a pus Fillory în descrierea de pe spate nu a făcut chiar o favoare cititorilor. Suspansul ar fi fost mai savuros fără acel indiciu. Pentru prima dată după foarte mult timp, nu aveam nici cea mai mică idee cine este „Răul Absolut” în poveste. Dar, în apărarea mea, mi-am dat seama după câteva capitole cine este de fapt personajul de la care a început totul.

Am dat 2 inimioare cărții pentru că s-a dovedit destul de interesantă cât să o citesc până la capăt, dar nu este cea mai interesantă lectură de acest gen nici pe departe. Totuși, finalul promite și cred că Regele Magician, cartea următoare în serie, are mari șanse să fie foarte interesantă.

Vă las aici și recenzia Adelei, care a fost fost mai încântată decât mine de carte.

Share

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

2 Responses

  1. mihaela says:

    Nu am apucat să citesc decât primul volum dar am de gând să merg mai departe, m-a făcut suficient de curioasă

  2. Și pe mine. Cred că al doilea va fi mai bun!

Leave a Reply to Luciana Corlan Cancel reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: