Magia unui Merlot

Crama-Starmina-300x225Aerul mirosea a pământ, a frunze uscate și a corzi de viță de vie. Soarele era încă pe cer, arzând destul de tare pentru o zi de toamnă. Plimbându-se călare, printre butucii de Merlot, Luana admiră orizontul. Cât vedea cu ochii, podgoria se întindea jucându-se în nuanțe de verde muribund și brun. În urmă cu aproape o lună, un întreg furnicar se pusese în mișcare. Aici fuseseră culegătorii, pentru ultimii ciorchini, lăsați pe viță câteva zile bune după primul cules. Robert, cel care o angajase, spunea că asta dă anumite calități vinului. Dar ea uitase pe care. Trase adânc aer în piept și se ridică ușor din șa, descălecând cu băgare de seamă.

De 3 ani, de când se ocupa de activități cu turiștii, asta-i plăcea cel mai mult să facă. Să hoinărească singură. Cumva, întinderea aceea reușea să o fascineze. Pentru foarte mulți, domeniul era doar o mare verde. Specialiștii vorbeau mereu de soiuri și de buchete când o luau cu ei aici. Turiștii erau amatori de vinuri și uneori îi însoțea în tururi. Unii erau în trecere. Alții, puțini, rămâneau la pensiunea de la marginea podgoriei și câte o săptămână, bucurându-se de liniștea locului. Băgându-și uneori nasul prin paharele celor ce lucrau acolo și aflând care este drumul vinului între frunza verde crud de pe butuc și ciorchinii fragili de la început de an, până la butoaie și pahare.

Așa aflase că soiurile se numeau Cabernet Sauvignon, Merlot, Negru de Drăgăşani, Fetească Neagră, Novac, Tămâioasă Românească şi Sauvignon Blanc. Nu prea înțelegea foarte bine ce le diferențiază, dincolo de proprietățile pe care urma să le aibă vinul. Însă, ca și turiștii, era foarte pasionată de ceea ce se întâmpla acolo. Se simțea ca ucenica unui alchimist, alergând dintr-o parte în alta în unele zile, adulmecând vinuri în altele. Contopindu-se cu podgoria când nu erau turiști, parcă pe ascuns, de parcă pământul avea să-i spună într-o bună zi secretul vinului ei preferat. De parcă avea să afle magia prin care butucii reușeau să concentreze magia toată din pământ, soare și apropiata Dunăre în boabele fragile, care se dăruiau apoi simțurilor sub formă lichidă.

După atât de mult timp petrecut aici, deși nu deslușise încă nici măcar o mică parte dintre secretele locului, avea o gamă preferată și un vin preferat. Castel Stârmina reușea să o fascineze de fiecare data, ori de câte ori l-ar fi băut. Sticla de Merlot nu-i lipsea din casă iar colegii, admirându-i munca și cunoscându-i slăbiciunea, se asigurau că acest lucru nu avea să se schimbe prea curând. Era un tabiet la care nici măcar nu visase până acum 3 ani, deși bugetul i-ar fi permis dintotdeauna. Pur și simplu nu se gândise la acest gen de răsfăț. La faptul că un lichid rubiniu, în aparență atât de simplu, o poate face să simtă cât de putenică este de fapt natura. Sau că natura se poate lăsa prinsă şi îmbuteliată.

Totul ajungea la apogeu toamna. Via întreagă era culeasă, totul devenea un zumzet continuu. Luanei îi plăcea să creadă că toată această agitaţie lua sfârşit, spiritual, pe 7 octombrie. Aici și acum era ziua universală a vinului pentru ea. Poate de aceea via o chema în fiecare an, în aceeaşi zi. Poate că viţa simţea că fata înţelege. Vinul din anul curent era până acum perfect pentru prima degustare. Aerul mirosea a pământ și se simţea uneori dinspre cisterne aroma strugurilor zdrobiți deja de ceva vreme, de parcă împrejurimile ar fi ar fi chemat zeii vinului să-și elogieze munca. Culorile arămii ale toamnei se întunecau şi se concentrau în sticla de Merlot, amintind de sălbăticia şi de fructele pădurii, de livezile aflate nu foarte departe şi de condimente ce încălzeau simţurile.

Cum afară aproape se întunecase iar formele butucilor se pierdeau în seară, Luana a decis că ar cam fi cazul să plece, înainte ca ceilalți să se întrebe unde a dispărut și să o caute. Încălecând roibul care o aștepta liniștit, împărtășindu-i parcă gândurile, Luana se gândi că poate mai există un motiv pentru care podgoria o cheamă în aceeași zi, toamnă de toamnă. Poate ar trebui să-i propună lui Robert să facă din 7 octombrie sărbătoarea vinului Merlot. Poate chiar să se asocieze cu alți producători și să pună la cale, împreună, o zi națională a porților deschise la nivel național. Ba nu! Nu ziua porților deschise…ziua cramelor deschise! O zi în care turiştii să guste Merlot din diferiţi ani, de la diferite crame, învăţând mai multe despre puterea naturii asupra strugurilor. Ea cu siguranţă ar fi dorit să-şi educe simţurile pentru aşa ceva. Sigur echipei are să-i placă ideea.

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

2 Responses

  1. PVD says:

    Excelent! Real talent literar!

Leave a Reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: