Jurnalul lui Adam și al Evei

Teatru: Godot Cafe

Regia: Eugen Gyemant

Actori: Dan Rădulescu, Dana Rogoz

Jurnalul lui Adam și al Evei este o piesă pe care îmi doream de taaaaaaare mult timp să o văd. Mersesem la o piesă de-a lui Eugen și Jurnalul îmi era recomandat într-o veselie, toată lumea spunând că eu, fată simțitoare, am să văz esența.

Ei bine, Jurnalul este cel mai sensibil și cel mai inocent spectacol de teatru pe care l-am văzut eu, vreodată.

Spune, după cum v-ați dat seama, povestea unui început: începutul oamenilor pe această lume. Un început modest, liniștit. O lume feerică, unde tigrii au respirația parfumată, pentru că sunt mari consumatori de căpșuni. Doi oameni: o EA și un EL. Adam și Eva. În a doua zi după ce a venit pe lume, Femeia își sărbătorește existența, în timp ce bărbatul o ia ca atare.

Treptat, cei doi încep să își depene experiențele, zi după zi. EA se apucă să povestească despre cum a descoperit stelele, cascada, florile. Iar apoi despre cum s-a apucat să le dea nume. Iar apoi dă de EL, care este cel mai probabil un bărbat. Nu mai văzuse niciodată unul, dar simțea că asta ar trebui să fie.

Între timp, EL, mult mai simplu în gândire, este cicălit de toată dorința ei de a cunoaște, de a numi, de a înțelege. Pentru EL, lumea există, îi dă ceea ce are nevoie pentru a supravirțui, iar asta îi este suficient. Locul în care trăiau, Eden, cum îl numise ea, îi era pe plac și neamenajat. Și nu pricepea de ce se tot chinuie ființa cea nouă, care își luase numele Eva, să-l bage în seamă. De ce nu-l lăsa în pace.

Relația evoluează, pe măsură ce Eva inventează tot mai multe cuvinte, care mai de care mai enervante din punctul de vedere al lui Adam. Tot Eva descoperă focul și se apucă să vorbească cu un șarpe. Adam începe să învinuiască șarpele pentru ideile poznașe ale Evei.

Și, cu timpul, fără să își dea seama, cei doi încep să fie fascinați unul de complexitatea celuilalt. Adam se minunează de inocența ei și de bucuria cu care face totul, de sclipirea pe care o are în ochi de câte ori inventează un nume nou pentru o nouă floare. Eva începe să se întrebe ce anume mai exact o face să îl iubească.

Felul în care joacă actorii este fascinant. Imaginați-vă că Dana Rogoz și Dan Rădulescu se pun în locul primilor oameni. Și redau fără probleme inocența începuturilor. Te fac să simți nevinovăția. Este nevoie de un talent frate cu nebunia să intri în pielea lui Adam și a Evei fără să trimiți publicul cu gândul la chestii care mai de care mai deocheate. Nu știu voi ce credeți, dar mie asta îmi e părerea. Și dacă de la Dana Rogoz te mai aștepți la toată nevinovăția asta în gesturi, Dan Rădulescu este o surpriză totală, mai ales după ce îl vezi mare crai în Nunta perfectă. Felul iritat dar visător în care se uită la ea, lumina din ochii săi când vorbește despre „ființa cea nouă” care îl călca pe nervi punând indicatoare…trebuie să vedeți piesa ca să înțelegeți!

Recunosc, dacă nu sunteți amatori ai genului acesta, mai romantic, este posibil să nu fie chiar pe placul vostru.  Pentru că este o dramă cu momente de comedie. Iar momentele alea haioase apar și le simți numai dacă ai trecut, cândva, prin ele. Sunt defecte feminine văzute prin ochi de bărbat și invers. Nu se râde cu gura până la urechi non stop, ca în Bullets over Lipscani, unde mereu apare câte ceva să te țină pe fază. Jurnalul lui Adam și al Evei este ceva mai blând.

Ceea ce contează pentru mine, este că după ce am părăsit Godot am mers acasă chitită să găsesc și să citesc această carte, scrisă, se pare, de Mark Twain. Și se pare că este prin mai toate librăriile online, ieftină din cale-afară. Cine își ia care nouă?? Eeeeeu!

Acestea fiind spuse, țin să mulțumesc celui care mi-a recomandat piesa prima dată. Încă nu îmi vine să cred ce bine m-a citit bănuind că am să o apreziez, deși la vremea aia mă cunoștea abia de vreo două luni.

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

1 Response

  1. January 17, 2016

    […] că versatilitatea lui nu încetează să mă surprindă. L-am văzut detectiv, cuceritor și Adam, nu știu dacă mă așteptam să-l văd într-un pulover cu prințesă, drept puști înapoiat. […]

Leave a Reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: