Jurnal de nefumător – ep 4

A trecut ceva timp de când am vorbit despre asta…despre fumat.

Când te laşi de fumat, cele mai grele sunt primele zile. Auzisem de la lume, că cel mai greu este să scapi de gestul în sine. Circulau peste tot poveşti cu oameni care foloseau, în loc de ţigară, banalul pix, sau cine ştie ce altă chestie tubulară.

Minciuni. Sau, cine ştie, pentru acei oameni, aşa o fi fost. Nu pentru mine. Eu am dus dorul senzaţiei pe care o ai când simţi fumul cum îţi inundă plămânii.  Am dus dorul dependenţei în sine.

Am dus dorul aprinderii unei ţigări alături de un tovarăş fumător, şi a savurării liniştite. Încă îl mai duc, sinceră să fiu…

Credeam că îmi va fi dor de ţigara calmant, fumată printre sughiţuri de plâns, ca gest de temperare. Dar abia când am încercat să mă las, mi-am dat seama că acela nu era tot un ritual, ci un moft, de care nu aveam nevoie cu adevărat.

Am încercat, o vreme, ţigara electronică. Şi am învăţat că dependenţa de ea este fix ca cea dată de orice altceva: contează calitatea, contează aroma, contează aspectul forma, greutatea. Nu poţi să iei pur şi simplu una de la colţ de stradă. Este ca şi cum ai cumpăra porcării contrafăcute. Prostiile de duzină sunt ciudat de grele faţă de ţigara cu care te-ai învăţat, şi tragi de ele în dorul Lelii, fără să simţi nimic.  Dacă eşti dependent de narghilea, este posibil să te ajute.

În rest, dacă ai de gând să te apuci de ea, intri pe ceva site de specialitate, întrebi cunoscători, accesezi un formular de comanda, şi îţi iei naibii ceva calumea.

Cât despre mine, da, mai fumez. Dar habar nu am de ce. Nu mai am dependenţa gestului, nici a senzaţiei. Ba chiar uneori, mi se face rău şi de la jumătate de ţigară.

Cred că pur şi simplu îmi place ideea unui viciu.

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

1 Response

  1. pacalici says:

    Fumez cam 2 pachete de tigari pe zi…cred ca doar moartea ma va face sa renunt la ele…sau un psiholog bun

Leave a Reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: