Jucării? Ce jucării? Pe mine mă găseai afară!

Waba-Fun-Kinetic-Sand-CastleJucăriile din ziua de azi sunt gândite pentru copii, să le folosească adulții. Toată lumea știe! Nu mai sunt ca pe vremuri, chestii drăgălașe să-l țină pe cel mic ocupat…și atât. Am intrat în aprilie, în concediu, într-un magazin pentru copii, să caut o jucărie câine, cu o mamă. Am bălit în draci la chestiile alea. Cred că am făcut și ceva spume. Le-aș fi luat pe toate! Papițoaie cu personaje Disney sau Pixar, jocuri de logică sau pentru învățare…Voiam TOT!!!

Cu nisip kinetic v-ați jucat vreodată? Au la DM, în Sun Plaza, o cutie desfăcută, să arate clienților ce este. Cred că a fost cea mai bună decizie a lor, în materie de aranjat marfa. Mi-am băgat mâinile acolo și nu-mi mai venea să plec acasă. Este greu să descrii senzația. Este un nisip care se comportă ca plastilina. Se modelează foarte ușor, este fin dar nu prăfos. Ah, da. Și nu se împrăștie.  Ironia este că în copilărie nu m-aș fi jucat cu așa ceva în casă nici bătută. M-aș juca cu așa ceva acum mai degrabă. 

Îmi plăcea să am jucării, nu zic nu. Ca să am ce face bucăți. Am crescut cu o păpușă roșcată, pe care mamaia o botezase Mădălina ( ca în Mădălina Manole). Țin minte că-i pierdusem hainele și la un moment dat era cheală. Primeam apoi an de an de crăciun jucării. Păpușele de alea mici Jessica, sau cum s-or mai fi numit la vremea aia. Și-mi doream mereu una mai frumoasă. În maxim o lună, „fata cea nouă” era cheală și aia. Îmi plăcea să le tund. Să le fac tunsori medii. Iar apoi îmi dădeam seama că nu au păr în vârful capului.copilarie

Uitam de ele de îndată ce se putea ieși din casă. Unde erau noroaie, eram și eu. Putea să fie feerie albă cât vedeai cu ochii. Eu găseam un colț de baltă noroioasă și-mi făceam de lucru pe dată. Nu-mi amintesc ce, dar țin minte și acum că ajungeam acasă murdară din cap până-n picioare, spre disperarea mamei sau a bunicii. Puneam frână unde era iarba mai mare și în maxim două zile, orice pantaloni noi aveau, negreșit,  „urme de frânare” pe genunchi. De cele mai multe ori pete de iarbă.

Însă cele mai vii amintiri ale copilăriei sunt de la țară. Am pus la viața mea ceapă, roșii, ardei, am udat grădina și am cules corcodușe. Știu cum se fac vinul, țuica, gemul, zacusca și murăturile. Știu cum se repară casele de chirpici, în care vara-i răcoare și iarna cald. Am crescut printre „operațiuni” care astăzi sunt văzute la târguri și sunt considerate „meșteșug”. Copilăria mea miroase a fân proaspăt cosit, a balegă, a lut călcat cu paie, a izvoare curate și reci ca gheața și a mâl de pe malul iazului. Îmi dau și acum lacrimile când pășesc în Muzeul Satului și miroase a pământ. Nicăieri în București nu mai miroase așa a humă…a origini.

Jucăria copilăriei mele nu era un obiect, ci ideea aia de libertate. În raza vizuală a părinților sau a rudelor care mă aveau în grijă, puteam să stau și-n cap. Știau că-mi vor spune degeaba să stau cuminte, că tot murdară mă întorceam. De fapt, cred că cea mai prețioasă jucărie a copilăriei nu este ceva material, ci faptul că mi s-a permis să-mi creez amintiri așa frumoase. Acum că mă uit în urmă, îmi amintesc vag chestii materiale. Dar încă am în nări mirosul fânului, încă simt pe piele vânt și apă, încă salivez cu gândul la păstăi cu mămăligă. Iar asta e mai prețios decât orice jucărie aș fi putut avea.

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

5 Responses

  1. nu stiu de ce cred unii ca nisipul kinetic este numai pentru copiii. Eu simt o placere imensa si o relaxare totala cand ma joc cu el.

  2. Ca tot veni vorba de jucarii pentru copii. Al meu sot i-a cumparat baiatului cand a implinit un an o masinuta cu acumulator si telecomanda ca sa il plimbe. Si am dat 600 lei pe ea, dar cine se plimba cu bum-bum? De fapt prin bucuria copilului a vrut sa retraiasca copilaria lui, pentru ca nu a avut niciodata o masina teleghidata.
    Si eu am crescut la tara, udam gradina, adunam fan si ma ascundeam in capita sau coceni, o ajutam pe mamaie la “lipit” casa cu argila si balega, ma jucam cu animalele, cu alti copii si cu sculele de tamplar ale bunicului. Il ajutam la facut butoaie tinand doagele si ii dadeam ce avea nevoie la mana. Stiam sa fac mamaliga, acum orice as face nu mai iese. Imi placea sa mananc rosii nespalate din gradina si doamne ce bine miroseau!

  3. Delia says:

    Jucăriile mele erau elasticul si hartia creponata galbena pe care o puneam in par pentru a ma transforma in Sailor Moon 🙂

Leave a Reply to Delia Cancel reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: