Iubiți și micii fumători

Ceea ce urmează să mărturisesc o să surprindă vreo două, trei cunoștințe, printre care și pe mama, dacă dă pe aici zilele astea. Fumez. De prin anul 2 de facultate. Am avut o perioadă de stress, cauzată de evenimente pe care nu mi le pot aminti acum. La început fumam la cămin, pe ascuns, o țigară la câteva zile. Am abandonat obiceiul pentru câteva luni bune, doar ca să îl reiau în ultimul an.

Ultimul an de facultate a fost cel mai stresant pentru mine. Am pierdut prietenii legate acolo, în doar câteva zile. În decembrie, mama, pe care oricum nu o văzusem de la începutul facultății, a plecat în Spania.  La cămin nu aveam colege extraordinar de apropiate. Viciul a fost cumva o exteriorizare. Felul meu de a mă relaxa. Lunile treceau, și, spre sfârșitul anului, o fată a venit și m-a rugat să mă mut în camera ei, cu colega de atunci. Fetele s-au apropiat de mine și am devenit rapid amice. Cum prima fuma, nu m-am mai ascuns. Devenise evadarea noastră mică, alături de Cola, pentru zile în care nu aveam mari resurse. Tot trăgând câte un fum mai aruncam o pungă cu apă în mai-iunie, mai scriam o pagină la licență, mai lipeam o poză la colaj. Ne-am făcut amândouă câte unul.

Nu fumez mult, stați calmi. Un pachet la câteva zile. Însă, dacă am fumători pe lângă mine, fumez cu două-trei țigări mai mult pe zi. Mereu acasă sau într-un mediu în care mă simt protejată, și numai cu oameni care îmi sunt apropiați. Este un fel de a simpatiza cu interlocutorul, dacă vreți.

De mâine o să ne lăsăm. Toți 4. Am facut și o înțelegere, pentru a ne stimula reciproc: cel prins cu țigara va pune la pușculiță echivalentul unui pachet de țigări. În lei, desigur.

Chiar dacă eu am să mă las, sper din tot sufletul ca fumătorii să nu mai fie judecați de nefumători: este mai greu decât pare să te lași, mai ales când tentația pândește la tot pasul.

Iar unii nu vor să se lase. Uite-așa! Suntem foarte conștienți că ne face rău, știm că ne dărâmă sănătatea, că fumatul dă o liniște sau o energie falsă, și ne asumăm asta.

Și apoi, cât timp fumăm la noi acasă, ori în locuri special amenajate, am avea pretenția să fim lăsați în pace. Tăbărâți în capul ălora care nu vă respectă drepturile dacă nu vă convine!

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

12 Responses

  1. Imi place mult postarea asta, atinge un subiect actual, personal consider ca nu este un lucru bun interzicerea fumatului in aer liber, exact acolo unde chiar un fumator nu deranjeaza pe nimeni.
    Esti nefumator, te deranjeaza fumul de la cineva in statia de autobuz, te dai mai intr-o parte.
    La restaurante si la cafenele exista spatii destinate fumatorilor, sau invers, pentru nefumatori, consider ca Romania este intr-o perioada civilizata in care singurul lucru care l-as schimba ar fi comportamentul fumatorilor de a arunca mucul de tigara pe jos, in prim plan dpdv mental, si secundar prin dotarea de locuri in care sa putem arunca.
    Altfel daca se pune in aplicare noua lege eu sustin si voi participa la un mars de protest. Daca nu va veni altcineva cu ideea il voi porni :).

    • Coșurile de gunoi din stații au bucățile alea metalice pe margine, care, sincer, mi se pare loc de stins țigara! Așadar, avem voie să fumăm acolo! Eu oricum o să mă las, dar cred că oamenii prea se iau de fumători pentru doi-trei bătuți de soartă care se poartă ca porcii! De ăia care aruncă gunoaie în stradă și locuri de camping nu s-ar lua mai cu foc.

  2. omulvaly says:

    citindu-ti cateva postari, chiar nu mi te pot imagina fumand ! Finetea ta si frumusetea exprimarii sunt in antiteza cu mirosul urat al norului de la tigara , ! Iti doresc sa te lasi !

  3. Chestia cu puşculiţa nu mi se pare ok. Cum împărţiţi banii din ea ? 😀

  4. Shane says:

    Tocmai ieri mă gândeam şi eu să scriu un astfel de articol, şi să încerc să mă las de fumat. Tocmai acum fumez o ţigare…

  5. Ochiu ratiunii says:

    Eu tocmai am implinit trei ani de cand nu mai fumez… si sunt foarte mandru de asta 😉

  6. eu fumez un pachet/zi… si fac asta de vreo 6 ani :))
    oricum… mult succes si felicitari pentru initiativa !

  1. January 8, 2013

    […] Cum spuneam, eu nu am fumat mult niciodată. Numai în condiții de stress fumam sau când aveam cu cine, la taclale. Dacă fumam din lipsă de ocupație, fără presiune psihică, mi se făcea rău. […]

Leave a Reply to Ochiu ratiunii Cancel reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: