Instrumentele sentimentelor

Am 24 de ani. Ştiu 3 limbi străine şi mă străduiesc să o învăţ pe a patra. Mă aflu într-un moment al vieţii în care simt nevoia să învăţ şi altceva.

Uneori, îmi doresc, de exemplu, să fi trăit într-un oraş mai mare, iar părinţilor mei să le fi dat prin cap să mă trimită la cursuri de muzică. În copilărie, îmi amintesc şi acum, mama o prietenă cu doi băieţi mari. Eu aveam până în 7 ani, iar ei erau trecuţi de 16. Erau pasionaţi de instrumentele muzicale. Pasiune transmisă de tatăl lor, care le cumpărase şi instrumente. Şi tot el îi învăţase câte ceva. Nu ştiau teorie, ci învăţaseră încercând, imitând. Uneori, seara, sunau şi mă chemau la telefon, să îmi cânte. De cele mai multe ori, la pian. Aşa am aflat cine este Richard Clyderman. Din melodii cântate la telefon, în schimbul unui zâmbet simţit, cumva, de la celălalt capăt al firului. Poate prin faptul că tăceam câteva secunde după terminare, înainte să întreb cum se numeşte cântecul.

De Metallica tot aşa am învăţat. Din încercările băieţilor la chitara acustică. Mă relaxau. Apoi, am văzut filmele în care protagoniştii erau talentaţi la fel de fel de instrumente, iar muzica le salva uneori viaţa, într-un fel sau altul. Am şi acum câţiva amici care stăpânesc arta asta şi pe care îi văd mult prea rar ca să învăţ câte ceva. Învăţasem, la un moment dat, să îmi plimb degetele pe chitara clasică a cuiva. Ba încă mă şi pricepeam. Mă rog…în capul meu suna bine, iar omul a fost drăguţ şi a spus că m-aş pricepe.

Aş fi vrut să mă pot relaxa şi eu la fel. Să mă pot ascunde, refugia în muzică atunci când sunt tristă. Să îmi recapăt buna dispoziţie cu ajutorul unui instrument. Să ştiu ce înseamnă relaţia cu un obiect atât de migălos şi de divin creat, încât să îţi poată expune sufletul. Să mă pot exterioriza şi altfel decât prin cuvinte. Nu pot să nu mă întreb dacă prin muzică te poţi exprima mai bine. Dacă nu cumva cei care au gândit o piesă simţeau exact acelaşi lucru ca mine atunci când creau linia melodică, sau dacă şi notele muzicale pot fi, asemeni cuvintelor, înţelese uneori în funcţie de ceea ce sufletul nostru are nevoie în momentul în care ne odihnim simţurile asupra lor.

Sper să îmi răspund cândva la întrebarea asta….sper că am să îmi fac curaj să intru într-un magazin de instrumente muzicale, să aleg ceva ce mă inspiră și să mă înscriu la un curs.

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

Leave a Reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: