In brațele unei cărți – colțul de citit

Mi-am propus în urmă cu mai bine de un an de zile să îmi amenajez colțul de citit. Și încă nu am reușit nici în sfântă zi de azi. M-am tot uitat prin magazine la mobiă și accesorii, am tot făcut planuri și mi-am tot promis că le pun în practică. Degeaba. nimic nu am făcut!

Așa că azi am intrat frumos pe favi.ro, motor de căutare pentru piese de mobilier, să văd cam ce aș putea face cu ideile mele. M-am uitat după fotolii, rafturi, pături și pernuțe. Partea faină la motorul ăsta este că are mai multe site-uri de profil. Așa că în loc să cauți de exemplu o masă pe inima ta pe 20 de pagini diferite, intri aici, îți setezi filtrele și dai click pe ce se pupă cu nevoile tale.

Mă gândeam să înlocuiesc raftul de plastic de acum cu o bibliotecă mai mare, de lemn. Poate chiar două corpuri sau cum le zice, câte unul pe fiecare perete. Știu că acum nu pare să am destule cărți cât să încapă în așa ceva. Dar eu nu credeam că am suficiente cărți nici pentru ce am acum. Până nu am venit cu hurdughiuța mea de plastic acasă. Și am început să scot cărțile de pe unde erau: de pe sub pat, de pe șifonier, de pe calorifer sau televizor, din camera fratelui… după aia s-au întors acasă împrumuturile… și mi-am dat seama că eu de fapt nu am destul spațiu.

Camera mea este acum un talmeș balmeș. Îmi vine să plâng uneori. Am ajuns să îmi pun noile achiziții pe măsuță, în fața volumelor deja organizate, pe scaune ori pe jos. Pe jos pe cutii sau alt suport, nu direct podeaua, nu am tâmpit, nu mă blestemați, ok? Până la stadiul în care au ajuns să se vadă teancuri, în clipurile pe care le fac uneori pe YouTube. Și nu se văd chiar OK. Plus că am unele volume chiar frumoase: colecția Harry Potter, aproape tot ce a scris Zafon, seria Strike a lui Galbraith, am cumpărat recent Atlasul Frumuseții… Sunt cărți pe care nu le așezi chiar așe…fieștecum…

Așa că vreo două corpuri din alea de bibliotecî ar trebui să îmi ajungă.

Și între ele, în colț, un fotoliu. Musai ceva așa… cum sunt alea gogoașă, care se lălăie sub tine când te așezi. Știți cum zic? Ceva în care să zac, nu să stau să-mi amorțească oasele de „fumee la aproape 30 de ani” într-o chestie care arată bine dar pe care trebuie să mă contorsionez ca să stau cât de cât comod.

Vă dați seama că glumesc, nu mă cred chiar atât de bătrână. Dar cred că un fotoliu de citit trebuie să fie cea mai comodă chestie de pe planetă. Să-ți înfigi fundul în el și eventual să adormi în brațele unei cărți calumea, în timp ce te chinui să citești încă „o pagină și atât”. Ori treaba asta nu e posibilă într-o piesă de mobilier în care te așezi tânără iar când te ridici îți simți oasele crocante ca o pungă de Lays proaspăt desfăcută.

Ceea ce folosesc să mă acopăr va fi, desigur, un element foarte important. Așa că am căutat ceva prin pături. Ideal ar fi ceva pufos ori tricotat. Roșu. Sau poate negru. Văd ce fotoliu oi găsi. Important este să fie ceva super călduros. Pentru că eu sunt un om ca o șopârlă. De la 20 și ceva de grade în sus abia, mă simt eu „confortabilă termic”. Iar partea asta psihologică are și ea un rol important. Pot să fie 40 de grade afară, cu plus. Că dacă-i ianuarie, mie mi-i frig. Și ies din casă înfofolită ca un bebeluș scos prima dată în ger de o bunicuță excesiv de grijulie. Adică în atât de multe straturi că merg cu brațele ușor depărtate de corp.

Așadar, o păturică la locul de citit este un element esențial supraviețuirii laturii mele de cititor acum că vine iarna. Dacă aș găsi ceva electric, să țină loc și de calorifer, aș fi și mai fericită. Cea mai fericită. Dar de acum na… văd ce oi găsi…

Desigur, mi-ar mai prinde bine și o măsuță. Dar dacă găsesc ceva bibliotecă suficient de lată, folosesc un raft decorat frumeaux în locul ei. Să nu mai dau banii și pe aia. Plus că am deja vreo două măsuțe de cafea prin casă. Total nepotrivite cu ideile mele, dar zice lumea că sunt fată creativă. Un tub de sprey din ăla cu vopsea, ceva acrilice, de pensule este plin Leroy Merlin, Doamne ajută. Și ce o ieși, o ieși.

O să trebuiască desigur să iau toate astea pe rând, că mai trebuie să și trăiesc. Și din păcate nu pot ronțăi mobilă între salarii. Cred că am să încep cu fotoliul…

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Follow on Feedly
%d bloggers like this: