Ieri am participat la primul meu Cros și am dat mâna cu Bodo de la Proconsul

cros-ior-aluciannaZiua de ieri a început cum nu se putea mai frumos. După o săptămână de ploi și vreme mohorâtă, am fost trezită de razele soarelui. Încă de când am deschis ochii, mi-am dat seama că va fi o zi foarte frumoasă. Am sărit repejor din pat, am făcut un duș fierbinte, o mască facială cu turmeric și am mâncat o omletă, după care m-am echipat și am plecat spre Mădălina.

Am ajuns în IOR la timp pentru confirmarea înscrierilor. Am găsit acolo participanți de absolut toate vârstele, de la copilași ce purtau tricoul pe post de rochiță la bătrânei ce se strecurau încetinel și cu răbdare prin mulțime. Toți în tricourile IOR 51. După vreo jumătate de oră, ne-a venit rândul și a început cursa pentru tineri.

Am alergat încetinel, am mers o parte din traseu, nu m-am grăbit nicăieri. Scopul meu era să termin cursa, fie ce-o fi. De obosit nu am obosit foarte tare, însă trebuie să mă antrenez zdravăn pentru a învăța să respir calumea. Acolo a fost dificultatea mea: la respirație. Am început să gâfâi pe la jumătate, dar în rest, nu aveam nici o problemă. Picioarele s-ar fi mișcat fără probleme, dacă răsuflarea ar fi ținut pasul.

În jurul meu, după prima parte a cursei, lumea a început să renunțe. Oamenii vedeau că sunt printre ultimii și se dădeau bătuți. Auzeam „Nu mai pot! Hai să ne dăm bătuți!”., „Mai bine abandonăm!” și tot vedeam oameni ce ieșeau de pe traseu. Asta, nu trebuie să vă spun, nu-mi prea dădea aripi. Noroc cu arbitrii și concurenții de la categoriile anterioare. Nu au fost mulți pe traseu, însă m-au încurajat la momentul potrivit. Văzând că sunt în urma celor ce abandonează, îmi mai strigau: „Tu să nu te lași! Termină cursa! Nu mai ai mult!”. M-au uns pe suflet! Am mai fost la maratoane să încurajez alergători, însă abia ieri mi-am dat seama cât ajută de fapt treaba asta la moral.

Ciudată a fost starea de după. Am ajuns acasă, am mâncat o sălățică și am dormit câteva ore. Nu mă simțeam obosită, nu aveam febră. Eram pur și simplu trasă din priză, absentă. Oricum, pentru mine este foarte important, cum am spus și pe Facebook, faptul că am făcut ceva nou și nu am renunțat. Aș fi regretat dacă aș fi abandonat.

Și tot așa, absentă, am ajuns seara la concertul Proconsul. Am stat la masa bloggerilor, unde, în afară de Sorin Chineață, Sabina Cornovac, Claudia Predoană și Adriana Șandru, știam, dar nu-i cunoșteam pe ceilalți. Cred că le-am părut tare ciudățică, așa, mutăloaică.

Cu vreo jumătate de oră înainte să înceapă concertul, Bodo a început să treacă pe la bloggeri, jurnaliști și invitați, prezentându-se. Asta mi s-a părut foarte tare din partea lui. Îi venisem la concert, nu? Normal că știam cine este! Dar omul a fost modest, a dat mâna cu invitații, i-a întâmpinat cum se cuvine.

Alături de băieți au cântat Ami, Răzvan Simion, Gabi Balint, Alexandra Crăescu, Alexandra Ușurelu și Gyuri Pascu.

Mi-a plăcut foarte tare să descopăr pe scenă trupa, așa cum pare ea pe Facebook și pe site: formată din oameni calzi și prietenoși. Mi se pare foarte tare că au început să comunice cu fanii prin intermediul Social Media și că au început să lanseze provocări, să răspundă unor comentarii sau să dea share bloggerilor care scriu despre ei. Sper să o țină tot așa.

Cam asta a fost ziua mea de premiere. Voi ce ați făcut ieri? Azi ce planuri aveți? Eu sper să fie soare, că este un Cros prin Tineretului și am de gând să merg și la ăla. Poate ne vedem pe acolo.

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

2 Responses

  1. May 9, 2016

    […] 4.05.2016 – am mers cu Luciana in parc sa mai alerg nitel. Ea a mers in pas domol caci in ziua aia donase […]

Leave a Reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: