Ghost in the Shell – filmul

Ghost in the Shell este cel mai recent film în care joacă Scarlett Johansson. Inspirat de anime-ul cu același nume din 1995, spune povestea lui Major, o tânără al cărei creier este transferat într-un corp de robot, foarte asemănător cu cel uman. Asta se întâmplă într-un viitor distopic, unde linia dintre oameni și roboți este foarte difuză. Îmbunătățirile robotice sunt la îndemâna oricui, așa că se fac aproape la colț de stradă. Major este soldat și conduce o echipă de care mie mi-a plăcut la nebunie. Asistăm la lupta acestei echipe cu un terorist tehnologic. Din moment ce cam totul este robotic în lumea asta din viitor, există, desigur, un hacker. Misiunea lor este să-l descopere și să-l nimicească.

Scarlett Johansson plays The Major in Ghost in the Shell from Paramount Pictures and DreamWorks Pictures in theaters March 31, 2017.

Iar de aici se „hollywoodizează” treaba.  Pe măsură ce se apropie de criminal, se apropie și de trecutul aflat la început în ceață. Linia dintre bine și rău se estompează. Se dovedește că medicul care a creat-o și care pare să țină foarte mult la ea știe mai multe decât lasă să se vadă. Iar povestea devine oarecum previzibilă.

Ce mi-a plăcut

  • mi-a plăcut ideea unui personaj negativ cu nuanțe, jucat zic eu foarte bine de Michael Pitt; îți vine să-i spargi capul și să-l iei în brațe în același timp
  • viitorul distopic este redat foarte frumos, realist zic eu, cu holograme, gadgeturi șmechere și ghetouri periculoase, câini, gunoaie; nu am văzut OZN-uri, clădiri de țâșpe etaje de pe care oamenii se teleportează rânjind sau ce mai apare de obicei în chestii de genul ăsta.
  • echipa din spatele lui Major este adorabilă; m-aș uita cum îl joacă Pilou Asbaek pe Batou și la Takeshi Kitano (nu am reținut numele personajului) până mi s-ar dezlipi retina
  • m-a făcut curioasă în legătură cu desenele
  • Johansson redă foarte bine mișcările cuiva care este prins într-un corp de robot
  • metafora Ghost in the Shell: o minte umană prinsă într-un corp robotizat

Ce nu mi-a plăcut

  • o iubesc pe Johansson, sincer vă spun, dar rolul ăsta deja este cam prea în genul ei; este greu să te uiți la personaj fără să întrevezi o Văduvă Neagră sau o Lucy.
  • devine la un moment dat cam previzibil, mai ales dacă ai văzut la viața ta mai mult de 5 sau 6 filme de acțiune; pur și simplu sunt chestii pe care le vezi venind
  • există câteva clișee: doctorul care se atașează foarte tare de propria creație, nuanțele personajului negativ

Mi-a plăcut foarte tare ideea asta de viitor spre care se vede foarte clar că ne îndreptăm: unul în care ne contopim tot mai mult cu mașinăriile. Nu mi s-a părut neapărat un film despre inteligența artificială, cât unul despre robotizarea omenirii. Oamenii de aici, ca și Major, au creier propriu, gândesc cu neuronii din dotare. Dar sunt atât de „îmbunătățiți” încât pot fi „virusați” tehnologic.

Dacă merită sau nu văzut la cinema, decideți voi. Eu vă mai spun că este distribuit de RoImage și este pe marile ecrane deja de vineri, 31 martie.

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

Leave a Reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: