Flash-uri din sens opus – Marian Godină

Am citit “Flash-uri din sens opus” a lui Marian Godină luni, in doar câteva ore. Mi-a adus-o colega-mea, spre care m-am grăbit imediat ce am aflat că a ajuns la birou. M-am uitat lung la cartea cu polițist pe copertă și m-au mâncat degetele până la pauza de 11. În camera de relaxare, în timp ce parcurgeam primele pagini, am început deja să pufnesc de râs.

Știam că este băiat amuzant și cu bun simț de la Webstock, unde a fost invitat și a stat de vorbă cu Paula Herlo. Și citind, parcă-i auzeam în minte vocea matură, fermă, dar cumva mirată, de copil în variantă mare, care-i certat și nu știe ce a făcut. Numai că polițistul nostru, așa cum îl aud în minte, e surprins ca e așa băgat în seamă.

„Să nu vă mirați dacă bag microfonul în gură. Eu sunt obișnuit să am fluier!” 

Ne este povestit tot: cum a învățat pentru școala de poliție, cum a fost acolo, cum a ajuns polițist și prin ce a trecut la locul de muncă. Și vă spun că a trecut prin multe! Unele povești sunt foarte haioase, altele de-a dreptul triste.

Pe măsură ce înaintezi în lectură sunt tot mai bine scrise. Nu știu dacă toată lumea are impresia asta dar mie așa mi-a părut.

Am continuat lectura in autobuz în drum spre casă. Ajunsesem la ceva povestire faină și cu fiecare pagină citită treaba era tot mai haioasă. Am ratat, desigur, stația la care trebuia să cobor, așa că am decis să merg până la capăt și înapoi. 15 minute mai târziu, când am revenit, tot autobuzul 232 se uita confuz la roșcata cu ochelari, tunsă scurt, care cobora de pe scaunul din spate de tot râzând spasmodic și cu fața roșie, ștergând cu mâneca de la geacă obrajii uzi de lacrimi. Cu cartea îmi făceam vânt să-mi revin.

Deși am citit pe spatele cărții că Godină aduce a Caragiale, am găsit printre pagini mai degrabă un Creangă. Un românaș autentic, ce nu se teme să spună lucrurilor pe nume. Un umor și un haz de necaz cum numai pe la noi poți găsi, exprimat fără jenă, uneori printre înjurături cu rude și organe genitale și alteori printr-un sarcasm fin.

Am mai citit și despre cum unii îl consideră un produs media, deși omul se ferește să devină personaj monden. Eu cred că poate polițistul nostru să fie un produs al cui are chef. Că pe mine nu mă deranjează. Ba chiar as vrea să aud mai des de asemenea “produse”. Pentru că este un exemplu pozitiv. Foarte rar am auzit oameni vorbind cu atâta pasiune despre munca lor și despre cât de tare le place să-și facă treaba. Și-mi place treaba asta. Și mă inspiră.

Așa că domnule Godină, dacă citești vreodată treaba asta, rugămintea mea este să mai scoți o carte. Cel puțin. Eu am să o cumpăr și am să fiu la coadă la autografe. Și am o colegă ce a cumpărat cu precomandă exemplarul ce îl am acum în mână care va veni cu mine. Nu-mi pasă că ai să te umpli de bani și faimă de pe urma celor scrise. Ba chiar sper din toată inima să se întâmple asta. Pentru că popularitatea nu te-a schimbat și nici nu vorbești de pe un piedestal. Ți-ai păstrat modestia. Și cred că mulți avem de învățat de la tine din punctul ăsta de vedere.

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

2 Responses

  1. vavaly says:

    chiar mi ai starnit curiozitatea față de cartea asta :). si tu povestesti fain si cred ca ar fi mandru si bucuros sa citeasca o recenzie asa de frumoasa.

Leave a Reply to vavaly Cancel reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: