Fericirea mea

Fericirea este atât de mică și atât de simplă, încât uneori uit că o am.

Când eram copil, fericirea era un om ca în filmele de la televizor. Cineva care lucrează la birou, are o familie tânără, mașină, cam 3 copii și se plimbă între casă și magazin.

Apoi, fericirea a devenit o studentă foarte ocupată, care ajunge la absolut toate cursurile, are un loc de muncă stabil și numai note mari. O persoană foarte ocupată, iubită de toți.

Realitatea a lovit pe  neștiute. Am simțit doar forța unei izbituri ce îmi arăta că lumea poate fi foarte rea. Că niciodată nu mă voi face iubită de toți. Că niciodată nu am să pot face totul.

Și tot realitatea mi-a arătat ce înseamnă fericirea. Fericirea înseamnă să îmi pot găsi puterea de a mă ridica atunci când sunt rănită. Fericirea înseamnă să îmi găsesc prioritățile și să acționez în funcție de ele.

Fericirea stă în lucruri surprinzător de mărunte. Atât de mărunte că par nimicuri: faptul că un prieten râde la noua mea glumă, îmbrățișarea unei prietene ce apreciază cadoul de la mine, deși   este un nimic pe care l-am făcut singură, acasă, în nici 5 minute. În vocea caldă a vecinei de la etajul 6, care împarte liftul cu mine în fiecare seară și în ochii curioși ai fiului ei.

Fericirea poate fi peste tot, dacă știm să o găsim, dacă nu cerem foarte multe de la sărmana de ea și dacă nu o căutăm prea departe. De multe ori, este mică, lângă noi, trăgându-ne de mânecă și plângând pentru că nu o băgăm în seamă.

Fericirea nu înseamnă să avem totul, ci să ne dăm seama cât suntem de norocoși cu ceea ce avem deja.

Dar suntem oameni și nu ne mulțumim cu atât. Pentru a fi cu adevărat fericiți, vrem să înțelegem mai bine fericirea ca fenomen științific. Dar oare este măcar posibil așa ceva? Oare putem înțelege ceva atât de abstract, la un nivel atât de practic?

Ei bine, Conferinta despre fericire  încearcă să facă acest lucru, pe 5 și 6 octombrie. Să facă din fericire ceva palpabil, practic, disponibil persoanelor care doresc și dezvoltare personală, pe lângă cea materială.

Eu nu pot să nu mă întreb însă: cei care vor prezenta conferința au devenit specialiști în fericire observând sau ascultând? Rămâne de văzut…

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

Leave a Reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: