Fata din Tren – Paula Hawkins

Am citit „ Fata din tren ” din „vina” Irinei, vloggerița de pe Irina citește. M-a făcut super curioasă, așa că nu am avut liniște până nu am pus mâna pe cartea asta.

Detalii

Autor: Paula Hawkings

Editura: Trei

Număr Pagini: 408

Disponibilă pe Elefant  / Libris / Okian

Preț: 39 RON

Anul apariției: 2015

Nota mea: 8 din 10

Povestea

Rachel este alcoolică. Merge cu trenul în fiecare zi, în drum spre muncă, pe exact același traseu. Așteaptă cuminte ca la semnalul defect să se oprească în dreptul unei case anume, pe terasa căreia admiră, de la geam, cuplul ce locuiește acolo. I-a numit Jess și Jason. În imaginația navetistei, cuplul are o viață perfectă, plină de iubire, lapte și miere.

La câteva case de Jess și Jason locuiesc fostul soț al lui Rachel și actuala lui soție, Tom și Anna, cu fetița lor mică de tot, Evie.

Acțiunea este văzută din perspectiva celor 3 femei și este situată în momente diferite în timp și, bineînțeles, spațiu.

Într-o bună zi, ritualul se dă peste cap, căci Jess (pe care o cheamă de fapt Meghan) dispare, iar Rachel, după atâta spionat de la fereastra trenului, știe despre cuplu detalii ascunse poliției. Știe, de pildă, de adulterul șoției și decide să meargă la poliție cu informația.

Părerea mea

Din punctul meu de vedere, Rachel este o ciudată cu acte-n regulă. Nu numai că este alcoolică cu foarte mici șanse de recuperare, are și obiceiul ăsta ciudat de a interveni în viața cuplurilor de pe plan secundar. Când este suficient de beată, își sună fostul soț și îi povestește de toate la telefon, trezindu-l în miez de noapte și deranjându-i viața. Nu lucrează de vreo 3 luni, dar se plimbă cu trenul pentru a păstra aparențele în fața colegei de apartament. Sunt detalii pentru care îți este milă de ea și încerci să o înțelegi.

Foarte mare parte din carte este văzută prin aburii beției ei, prin mahmureală și prin tentative de a recupera amintirile pierdute din cauza băuturii.  Suferă foarte tare la gândul că soțul, Tom, o părăsise pentru o femeie cu care o înșela de ceva timp. Tot cu femeia aia avea și o fetiță adorabilă și locuiau toți 3 în casa aleasă de Rachel, casă pentru care ea muncise, pentru care alesese mobila și făcuse planuri. Planuri care se duseseră pe apa sâmbetei pe măsură ce, nereușind să aibă copii, Rachel a noastră căzuse în patima beției.

Când Meghan dispare și vede că nu este luată în serios de poliție, Rachel se apucă să investigheze singură cazul și să pună cap la cap ceea ce știe. Pentru a afla detalii, se strecoară chiar și în viața soțului victimei.

O altă perspectivă este a Annei, acum soție și casnică. Varianta ei este paralelă cu prima, ca timp. Anna îl iubește pe Tom, adorase să-i fie amantă și adora să crească acum fetița. Numai că erau momente în care intervenea fosta soție și strica armonia familiei, sunând mult prea des, făcând scandal. Ba chiar, într-o zi, încercase să-i răpească copilul. Este super interesant să vezi căsnicia eșuată a protagonistei și din acest punct de vedere, al celei care considera că a scăpat bărbatul ăla de la o viață de chinuri și de la o posibilă depresie. Asta pentru că la început tinzi să judeci această „cealaltă femeie” pentru că intervenise în căsnicia unor oameni care se iubeau.

A treia perspectivă este a lui Meghan, femeia care dispare.  Acțiunea se petrece cu câteva luni înainte de cea din primele două perspective și reia pe alocuri câte ceva din ce știm de la celelalte două femei. Meghan avusese o tinerețe foarte agitată, moartea fratelui său la o vârstă fragedă (19 ani parcă) declanșând un adevărat haos. Căsătoria cu Scott (cel poreclit de Rachel Jason) o stabilizase, lucrase o vreme la o galerie de artă, dar devenise casnică. Problemele apar când trecutul începe să o bântuie, are probleme cu somnul și, la recomandarea soțului, apelează la un psihiatru.

Nu este cea mai bună carte pe care am citit-o, în materie de suspans, am să recunosc asta. Însă mi s-a părut super interesant felul în care detalii mărunte, nesemnificative din ceea ce povestesc femeile capătă sens, pe măsură ce înaintezi în lectură. Sunt pagini întregi pe care le citești căscând de-a dreptul, gândind că sunt de umplutură. Sunt pe alocuri amintiri cărora nu le înțelegi legătura cu problema femeilor ce le relatează. Și tocmai asta te face să nu lași cartea din mână. Faptul că îți sunt date indicii, picătură cu picătură și bănuiești că vor conta mai târziu. Și chiar contează, dar nu ca într-o lectură polițistă. Pur și simplu, după atâta povestit prin ochii celor ce relatează totul, vezi lumea aia prin ochii lor, ai celor 3 femei. Dar, cum una dintre ele este alcoolică, una este puțin orbită de gelozie și orgolii, iar a treia nu are chiar un trecut de sfântă, nu te poți încrede sută la sută în perspectiva lor.

Deși nu este cel mai bun thriller care a văzut vreodată tiparul, cartea merită totuși să fie citită, pentru suspansul pe care îl creează și pentru cât de bine te trage în lumea ei. De altfel, eu nu prea scriu despre cărți care nu merită citite din punctul meu de vedere, căci de alea mă plictisesc și nu reușesc să le duc la capăt.

Și cam atât despre cartea de vinerea asta. Sper că ați reușit să terminați de citit recenzia, că nu am dat vreun spoiler și că v-am făcut curioase.

Share

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

2 Responses

  1. Laura says:

    Mi-am cumparat cartea asta acum cateva luni din Corfu, in limba greaca insa.Am cumparat-o pentru ca subiectul mi s-a parut interesant si diferit. Eram oarecum nerabdatoare sa o citesc insa, avand vreo 300 de pagini am tot amanat. Acum dupa ce am citit recenzia ta, am prins curajul sa ma apuc de ea.

Leave a Reply to Luciana Corlan Cancel reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: