Fantoma de la Operă – Cartea și Filmul

M-am decis să văd Fantoma de la operă în urmă cu câteva luni, fix când am admirat momentul de la Vocea României. Nici o secundă mai tarziu.

Și, încet, am început să mă interesez de tot felul de detalii. Am aflat că există un film, mai multe versiuni ale piesei, cântate de vedete care mai de care mai celebre și, cel mai important, o carte. O carte pe care nu aveam de gând să o citesc la începutul anului. O carte care se întâmplă să fie scrisă de un autor pe care eu l-am mai citit.

Gaston Leroux a mai scris și Misterul Camerei Galbene, și mi-a plăcut fiecare rând din acea carte. Așa că, BINEÎNȚELES, am făcut rost și de Fantomă.

Cartea începe prin a te face să crezi că absolut tot ceea ce urmează să ți se povestească este real. Și sunt foarte mari șanse să fi existat, cândva, o Fantomă de la Operă. Fantomă adică om care să fi speriat toată suflarea, nu stafie.

Se spune că prin anul 1873, un tânăr pianist s-ar fi ars la față în timpul unui incendiu din Conservator, iar logodnica sa ar fi ars de vie. Rămas singur, el s-ar fi ascuns în subteranele Operei, aflată pe atunci în construcție.

Loja numărul 5, prezentă și în carte, ar fi fost într-adevăr rezervată de un client misterios, care își semna scrisorile prin care își spunea doleanțele cu „Fantoma”. Pe lângă acea lojă veșnic rezervată, el mai fi cerut și bani: 20,000 de franci pe lună.

Accidentele prezente în carte ar fi fost și ele reale: balerine căzute de la balcon, un mașinist găsit aparent spânzurat, dar fără sfoară. Felul în care scriitorul împletește incidente reale cu ficțiunea te face, ca și în „Misterul Camerei Galbene” să ai impresia uneori că știi ce se întâmplă, pentru a-ți da seama mai târziu că acțiunea nu este nici pe departe atât de previzibilă.

Cel mai interesant mi se pare felul în care acțiunea se succede, pe rând, prin ochii Christinei, ai lui Raoul, ai Persanului sau ai autorului, dar niciodată prin ochii Fantomei. Așa că unele dintre farsele diabolice descrise își găsesc explicație iar altele nu.

Christine Daae

Christine este cea prin ochii căreia cunoaștem Fantoma. O fata naivă, crescută de tată, cu un talent aparte la muzică. Dupa descrierea din carte, nu pare să aibă mai mult de 16, 17 ani. Cei doi se mută în Franța (din Suedia, parcă).

La moarte, tatăl său, violonist, îi promite că îi va trimite Îngerul Muzicii, din rai. Iar această promisiune o face fragilă în fața Fantomei de la Operă, care începe să îi cânte, ascuns în pasajele secrete ale clădirii. Vede în Fantomă Îngerul și acceptă să primească lecții de canto de la el.

Numai că cel care era Fantoma devine repede gelos și posesiv, pentru că numai așa știe el să iubească. Violent. Amenință fata că dacă se va îndrăgosti sau mărita, nu va mai fi instruită. Și, cu timpul, o ia în casa lui, ridicată pe fundul lacului de sub Operă și seamănă groaza în inima ei, arătându-i cine este de fapt.

Îngrozită, fata se ferește de cel pe care îl iubea, Raoul, fratele Vicontelui de Chagny. Dar cum nu poate sta departe de el prea mult timp, ajunge să îi povestească iadul prin care trece și acceptă să evadeze cu el, după ce va cânta pe scena Operei, sub ochii Fantomei, pentru ultima dată.

Persanul

Persanul se dovedește un alt personaj esențial poveștii, deși la început este abia perceptibil, ascuns în pasajele Operei. Cunoaște Fantoma și fascinația sa pentru crearea misterelor, tortură și arte, deoarece i-a fost alături foarte mulți ani. Și știe și cum să se ferească de el.

Raoul de Chagny

O regăsește pe Christine, fetița pe care o cunoscuse în copilărie, pe scena Operei din Paris. Și se îndrăgostește de ea. Îmi place de personaj pentru că nu este personajul tipic masculin, forțos și luptător. El pur și simplu este atât de îndrăgostit că asta îl face naiv și fragil. Însă nu îl face și fricos. Luptă inconștient și stângaci pentru ea, dar luptă!

Fantoma

Se dovedește a fi un geniu fără suflet. Un cântăreț formidabil, un arhitect de foarte mare valoare, un luptător și un călău fără conștiință. Nu ai crede că unul ca el se poate îndrăgosti. Dar o face. Iar sentimentele lui sunt, cum te și aștepți de la un personaj atât de malefic, egoiste. O vrea pe Christine numai pentru el. O face să creadă că EL este îngerul muzicii, promis de tatăl fetei pe patul de moarte. Și se folosește de această imagine pentru a o manipula.

În nebunia sa, aproape că omoară Persanul, persoana care era cel mai aproape de statutul de prieten, din moment ce îi salvase viața. M-a fascinat personajul ăsta.

Filmul

Desigur, nu este nici pe departe la fel de fascinant precum cartea. Oricum, din ce am înțeles, este o adaptare a piesei de operă, nu a cărții, iar asta ar explica lipsa anumitor detalii. În plus, în film, Fantoma este un băiețel care a scăpat de la circ și care a trăit întreaga viața în Operă. În carte, Fantoma trecuse prin multe pentru a ajunge unde era și pentru a-și dobândi cunoștințele.

Ordinea desfasurarii evenimentelor este schimbată. Mi-a lipsit foarte tare confuzia, suspansul, indiciile ascunse, care mi-au fascinat lectura.

Doamnei Giry i se dă o foarte mare importanță deși ea este un simplu mesager al psihopatului în carte, fără să îl fi văzut vreodată cu adevărat.

Managerii Operei își pierd din importanță în film. Iar asta este păcat, pentru că unul din deliciile cărții este chiar felul în care Fantoma se joacă cu mintea lor.

Persanul lipsește cu desăvârșire. Și e păcat. E mare păcat. E păcat și că lipsesc toate detaliile subsolului de la operă.

Actorii în schimb, sunt aleși la perfecție. Cu excepția lui Butler. Butler nu e bun să joace rolul unui desfigurat. Pe bune. Ar fi trebuit să îi smulgă fața ca să îl facă la fel de urât precum personajul pe care îl întruchipează. Dar este la fel de fascinant. Emily Rossum și Patrick Wilson în schimb au exact tinerețea, prospețimea și naivitatea pe care le așteptam de la Christine și Raoul.

De acum, sper să ajung curând și la Operă. Sper să îmi placă la fel de mult, să fie la fel de fascinant. De fapt, sper să aflu din timp când se pun biletele în vânzare, să prin loc măcar pe undeva prin ultimul rând. Trage-mă și pe mine de mânecă dacă afli ceva!

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

5 Responses

  1. Vlad says:

    Incearca si cartea Phantom scrisa de Susan Kay (e foarte greu de gasit dar te pot ajuta daca ai rabdare sa o citesti in format digital). E o extindere a subiectului original poate chiar mai reusita decat cartea lui Leroux 😉

  2. Se joaca azi si maine, la Art Hub Bucuresti, de la 19. Tocmai am aflat. Rezervari la comunicare@teatrulapropo.ro.
    Intrarea este libera.

  1. July 17, 2016

    […] adevărul, însă de citit am citi-o abia acum după ce-am parcurs recenzia făcută  de Luciana aici  . La început am fost extrem de entuziasmată şi aşteptam să se întâmple ceva neînchipuit la […]

  2. October 26, 2016

    […] adevărul, însă de citit am citi-o abia acum după ce-am parcurs recenzia făcută  de Luciana aici  . La început am fost extrem de entuziasmată şi aşteptam să se întâmple ceva neînchipuit la […]

Leave a Reply to Luciana Corlan Cancel reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: