Exprimări

Studiez limbile străine de foarte mult timp. Franceza am început să o învăț pe la 9 ani, iar engleza pe la vreo 12. Spaniola cred că de 6 ani o folosesc, dacă nu mă înșel.

Româna o vorbesc de când mă știu. Și mi-a luat ceva vreme să îmi dau seama cât de atașată sunt de ea. Mi-am dat seama cât sunt de atașată abia când am constatat cât de greu îmi exprim sentimentele în română. Și când spun „greu” nu mă refer la capacitatea mea de a vorbi, ci la impactul pe care îl are pentru mine un sentiment atunci când îl conștientizez în română.

Pentru mine, între un termen din limba maternă și altul „străinez” există loc de comparație. Știți cum zic? Îmi este mai ușor să spun cuiva că este „cute” decât că este drăguț. „Drăguț” este deja în română și implică și o parte afectivă.

Iubesc limbile străine pe care le cunosc. Sunt atașată de ele așa cum nu vă puteți imagina. Am ajuns deja la stadiul în care nu mi le mai traduc în minte atunci când le vorbesc. Iar atunci când nu știu cum să exprim ceva sunt asemeni unui copil care învață să vorbească: mintea mea caută să verbalizeze ceea ce proiectează și folosește ceea ce știe, până când vocabularul se îmbogățește cu vorbele necesare.

Însă diferența dintre vorbitul în limba mea sau una străină este diferența dintre iubirea pentru un frate și cea pentru un prieten bun: de primul sunt atașată genetic. Și mereu, mereu, oricât de atașată de cel de-al doilea, pe primul îl voi iubi mai mult, mereu.

Tocmai de aia, atunci când spun ceva, ceea ce spun în română va fi mereu mai puternic. Sunt sinceră în ceea ce zic, indiferent de limba în care mă exprim. Dar când îți fac un compliment în română, apoi să știi că e din adâncul inimii mele!

P.S.: Mai este timp să vă înscrieți la Blind Date.

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

1 Response

  1. Alexandra Ali says:

    Ce frumos! Si cat de adevarat!

    Problema e, la mine, ca eu mai visez uneori si in engleza si in spaniola, iar cand ma trezesc parca sunt doua Alexandre in mine: cea cu romana si cea cu limba straina. Am uneori probleme cu gasirea cuvantului potrivit in romana, desi e “pe varful limbii”, in schimb, in mintea mea, deja am alte doua cuvinte, cel mai probabil deja in engleza, poate si spaniola. Ciudat!

    Dar tot romana e mai puternica! Pentru ca nu e numai limba materna, a tarii in care m-am nascut, e si limba de suflet.

Leave a Reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: