Eu sunt Malala

Am găsit-o pe Malala pe Libris.ro și am devenit imediat curioasă de povestea fetei. Știam că va fi o lectură diferită de ceea ce citesc de obicei așa că nu mi-am format așteptări legate de ea. Așa am cunoscut cea mai complexă, grea și frumoasă carte pe care am citit-o vreodată.

eu-sunt-malala-librisAutori: Malala Yousafzai si Christina Lamb

Editura: Polirom

Nr Pagini: 344

O găsiți pe Libris, unde puteți citi un fragment: Eu sunt Malala.

Povestea

Când talibanii au ocupat Valea Swat din Pakistan, printre foarte puținii care au îndrăznit să protesteze s-a numărat și o fată: Malala. Crescută într-o familie care a încurajat-o să spună mereu ce are pe suflet și ce nu îi convine, copila începe să-și apere dreptul la educație. In ziua de marti, 9 octombrie 2012, la cincisprezece ani, în timp ce se află in autobuzul care o aducea acasă de la școală, a fost împuscata în cap de la mică distanță. Deși credeau că au scăpat de un ghimpe din coaste, talibanii arătau începând cu acea zi lumii cât de puternică poate fi cu adevărat o simplă fetiță care luptă pentru valorile în care crede.

Părerea mea

Malala este un copil foarte, foarte matur pentru cei 17 ani ai săi (cât am înțeles că avea când a scris cartea). Este foarte interesant să vezi o lume care celebrează masculinitatea și reduce femeile la obiecte prin ochii unui copil din acea cultură. Fata a avut norocul să fie primul copil al unei familii în care nu ținea cont de prejudecățile propriei societăți. Încă de mică, este trimisă la școală, ceea ce o face atentă la ceea ce se întâmplă în jur. Cu timpul, dezvoltă un interes aparte pentru politică și drepturile omului. Dreptul ei la educație este susținut de tatăl care conducea o școală și care o încurajează să spună ce are pe suflet. Nu este obligată nici să poarte voal, nici să trateze bărbații ca pe niște zei. Își dă seama din timp că un om educat nu poate fi manipulat, că este mai puternic.

Talibanii au ocupat regiunea în care trăia fata, încet și sigur. Presiunea psihologică care apare asupra comunității este de-a dreptul înfiorătoare, ca și felul în care este folosită religia ca mijloc de manipulare. Liderul taliban își transmite discursurile pe calea radioului, devenind în scurt timp un adevărat idol al multor musulmani, care se lasă vrăjiți de ideea că acesta este un adevărat credincios, că le vrea binele. Apar instigări la violențe și crime împotriva celor care nu le împărtășeau convingerile. Și este incredibil, dar totuși real, felul în care niște agresori, pot folosi ceva atât de pur cum ar trebui să fie credința într-un Dumnezeu împotriva adepților săi. Și felul în care acești agresori au o influență atât de mare asupra felului în care o lume întreagă ajunge să perceapă religia acelor oameni. Într-o asemenea lume, Malala militează pentru pace, educație și drepturile femeilor.

Poate fi o lectură greuță, așa cum spuneam la început. Faptele descrise în carte nu sunt mereu în ordine cronologică, ceea ce poate crea puțină confuzie uneori. Se trece de la întâmplări din viața fetei la detalii despre comunitatea în care crește, familia sa în raport cu societatea, cultura în care s-a născut, frânturi din istoria și politica Pakistanului, fapte ale teroriștilor.

Am citit articole despre cum Christina Lamb, jurnalista care a ajutat la scrierea cărții, și-ar fi lăsat amprenta asupra limbajului, făcându-l pe alocuri rece, jurnalistic, impersonal. Însă eu nu am simțit răceala asta în rânduri. Am descoperit o copilă foarte matură, precoce.
Am regăsit și momentele ei de inocență, în povestirile despre cum șterpelea câte ceva din casa prietenei, despre cum se întrecea la învățătură cu câteva colege, cum spera să devină ceva mai înaltă sau cum părinții o alintau într-un anumit fel. Este adevărat, în interviuri fata sună ceva mai cald. Însă, ca și în carte, știe foarte bine ce spune, este foarte bine informată, iar asta se vede. Și într-un fel îmi place că nu și-a transmis povestea într-un stil „lacrimogen”. I-am simțit frica și îngrijorările, atunci când povestea despre cum abia reușea să adoarmă noaptea din cauza bombardamentelor. I-am simțit emoțiile când urma să țină un discurs și entuziasmul când vizita Islamabadul.

Eu am citit varianta scrisă cu ajutorul Christinei Lamb. Dar știu că mai există o variantă a cărții Eu sunt Malala, ce o are pe Patricia McCormick. Din ce am înțeles, este o versiune adaptată unui public mai tânăr.  Aș spune că trebuie citită de absolut oricine, pentru că te ajută să descoperi o altă cultură. Mai mult, este scrisă de o persoană reală, nu sub pseudonim, precum Arsă de vie sau În pielea unei jihadiste. Fata asta trăiește, iar puterea și îndârjirea ei ar trebui să ne inspire. Eu, una, am de gând să o citesc încă o dată, cel puțin, ca să aprofundez acele detalii care țin de istorie și politică. Vă las un clip cu ea, câștigătoarea Premiului Nobel pentru Pace în 2014. Cea mai tânără laureată a acestui premiu, în cei 114 ani de istorie.

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

Leave a Reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: