Eu și mâncarea

Eu și mâncarea avem o relație destul de ciudată, tocmai pentru că…să zicem că nu mănânc tocmai chestii convenționale! Bunica a fost bucătăreasă la liceu, la ea în sat, iar mama are mare talent la improvizat în bucătărie.

Cred că pe undeva, de la ele am moștenit originalitatea să spun așa! Atunci când gătesc pentru mine, orice merge cu orice! Am folosit inclusiv cremă de brânză la sosuri! Ca să nu mai spun de sărbători! Sărbătorile sunt raiul meu! Mă lasă ai mei să gătesc de pe la 13 ani! Am pus stăpânire pe bucătărie treptat, pentru că mama nu avea răbdare pentru tocat de toate, iar eu vroiam să scap de chestii casnice.

Cu timpul, friptura a devenit plictisitoare așa cum era, și am început să adaug marinată! Prima dată, cand am făcut asta, a întrebat mama ce am pus de a ieșit așa bună. După ce am înșirat lista cu mirodenii și ce mai băgasem eu acolo, s-a jurat să nu mai întrebe niciodată ce este în mâncarea gătită de mine, care îi place.

Mâncarea, odată gătită, poate fi obiectul improvizației mele! Mă plictisesc repede de ea. Mi se trage de la cămin, când aveam cam același meniu cu săptămânile. Din câtă ciorbă trimitea mama, nu puteam mânca non-stop fix cum era ea făcută! Și am învățat să o modific. Adăugând fel de fel de condimente sau legume.

De ceva vreme, am descoperit lintea, și visez în secret la un blender ceva, să fac supă de aia ca la carte. Sau piure cremos de tot, că făcut cu telu nu îmi mai place, și vreau să fac și alte piureuri decât de cartofi. Plus că mama sună și îmi povestește de tot felul de mâncăruri gătite de spanioli, cu tot soiul de legume tocate cum nu am eu răbdare…și soooosuri! Trebe să învăț să fac sosuri….

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

1 Response

  1. mama ta poate nu te mai întreabă ce ai pus în mîncare, dar pe blog ai putea să te mai lauzi cîteodată! 😉

Leave a Reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: