Eu, cea de acum 21 de ani

Fotografie0325Acum 21 de ani eram veșnic tunsă castronel. Petreceam 6 luni pe an la mamaie. Rupeam liliacul să fac arc cu săgeți, nimiceam fructele pe măsură ce se coceau, mă cățăram în copaci și mă dădeam jos cu teamă. Nu-mi amintesc însă foarte multe despre anii mei la grădiniță. Nu mai știu exact în ce bancă stăteam. Și nici fețele colegilor nu-mi mai sunt foarte clare în minte.

Îmi plăcea să cred că-mi face plăcere să fac probleme de matematică. Mi se părea că par deșteaptă dacă știu să socotesc. Mama a fost cea care mi-a cumpărat primul manual și m-a învățat să scriu și să citesc, pentru că mi-era drag. Într-o zi, am decis să lucrăm la citire și scriere. A pus matematica pe șifonier, să facem „mai încolo”. Și acolo a rămas matematica. A început să-mi placă literatura. Până să încep școala, știam cam toate poveștile vârstei și toate personajele din abecedar. Că am avut după aia alt manual la școală, e partea a doua.

Desenam soarele mov, zâmbăreț, în colțul din stânga sus al paginii iar norii în culorile curcubeului. Iar asta nu deranja niciodată, pe nimeni. Preferam cariocile în locul creioanelor.

Îmi mai amintesc din grădiniță poveștile. Aveam memorie foarte bună și rețineam din clasă. Nu trebuia să mi le spui de două ori. Le spuneam acasă oricui își găsea timp să mă asculte. Desigur, preferatul era Creangă. Aveam chiar și cărți de colorat cu poveștile lui.

Educatoarea, o femeie creață, cu multă răbdare, a reținut chestia asta. De fapt, cred că a ținut minte câte ceva despre fiecare. Îmi amintesc că ne-am revăzut la Bac. Fix înainte de proba scrisă la română. Și mi-a spus să stau liniștită, că mie-mi pică basmul, pentru că e subiectul meu preferat.

Nici nu știam că îmi amintesc atât de multe din primii 6 ani de viață. Mi-am dat seama de asta abia când, în urmă cu vreo două săptămâni, am primit cadou de la editura Caba o carte de colorat cu creioane cu tot și o planșă cu plante medicinale. Într-o lume în care cărțile de colorat pentru maturi sunt un mare trend, cei de la editură m-au provocat să colorez ca un copil și să mă întorc în timp. Și uite că am reușit.

M-a ajutat „echipamentul” pus la dispoziție, trebuie să recunosc. De la colorat frunze, hăinuțe și legume, cărticica „Anotimpuri și povești” trece la peisaje și scene din diferite povești. Are chiar și câteva puzzle-uri, pe care să le decupezi după colorare. Am fost foarte încântată să mă bucur din nou de chestii pentru pitici, dar nici nu-mi imaginam că desenele alea mă vor duce în trecut atât de ușor. A fost un exercițiu foarte fain.

Voi vă amintiți de copilărie? Cum erați? Îmi povestiți?

*În poză sunt eu, desigur, la vreo 5 anișori și ceva.

Share

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

21 Responses

  1. era frumos acum 20 de ani… la fel ca tine, juma de an eram la mamaia. din nefericire, nu la tara, ci in alt oras. dar tot m-am simtit mai bine aici, dovada ca acum 8 ani m-am mutat in el definitiv. eram un drac si jumatate, mereu afara, mereu cu genunchii juliti… nu-mi trecea bine o zgaiba ca aparea alta. si nu ma lasam bagata in casa neam. o data inceputa scoala, am devenit un copil cuminte, as putea spune. si chiar mi-a placut sa invat

  2. justpink3005 says:

    🙂 ,ai fost o scumpica, eu era tunsa baieteste, mereu ma tundea asa, :), gradinita nu am facut….dar a fost ok 🙂 m-am obinuit cu ideea asta pana la urma

  3. Gabryelle's Blog says:

    Eu am avut o copilarie extraordinara si nu as schimba nimic din ceea ce am avut. 😀 Majoritatea persoanelor ce fac parte din generatia cu cheia la gat, cred ca au avut o copilarie trasa la indigo. 🙂

  4. Antoaneta says:

    Eu am fost mereu tunsa scurt….cand am ajuns in clasa a V-a m-am dus singura la coafor si de atunci am ales eu cum sa ma tunda 😀
    Ce pot zice?
    Independenta si incapatanata de mica 😛

  5. Paula Ion says:

    Pana in clasa I eram tunsa mereu baietoi :))) apoi parul l-am avut lung, desi cred ca il preferam pe cel dinainte. Era un chin la pieptanat si prins codite 🙁

  6. Nu-mi vine sa cred ca spun asta, dar tocmai mi s-a facut dor de colorat! 😀

  7. Rokolla says:

    Era frumoasa viata la 20 de ai. Vorba cantecului … fara griji si fara bani 🙂

  8. Si eu imi amintesc cu drag de copilarie,ma uit la picele mele si imi amintesc de mine…eram timida la fel ca si fiica mea cea mare,dar in acelasi timp o inebuneam pe mamaie, care alerga mereu dupa mine. M-am cocotat in copac si am cazut de acolo…am alergat dupa capra, fugaream si gainile…si cel mai mult imi placea iarna cand ieseam toti copiii si ne dadeam cu sania pe drum…frumoase amintiri!
    http://www.dianaantesofi.ro

    • Pai trebuie sa semene si ele cu cineva, nu? La noi in familie fratele meu teroriza gainile, ca-i placea sa ia ouale. Statea la panda cu orele daca era nevoie! Incepusera gainile sa stea la ouat in gradina. :))

  9. Si eu am fost tunsa scurt, castronel in clasele primare. Nu ma lasa mama deloc sa am parul lung si nici azi nu am inteles de ce pt ca am avut de suferit din cauza asta. In rest am doar amintiri frumoase. Mi-e dor de copilaie…

  10. Oprea Carmen says:

    ce chestie, si eu tot cam asa aveam tunsoarea, dar mult mai inainte!

  11. Eu pana la gradinita am avut parul lung pana la fund si atunci in prima zi de gradinita m-au tuns scurt, baieteste si stiu ca am plans mult. Am fost o fetita isteata si foarte vorbareata care stia sa scrie si sa citeasca, imi placeau povestile pe care le ascultam la un pick-up vechi sau le citeam in cartile pe care mi le cumpara mama cu greu de la o librarie din cartier unde toata lumea ma cunostea ca pe fetita care iubeste cartile.

  12. vyo vyoleta says:

    imi este dor de copilarie….imi e dor de acele vremuri

  13. Delia says:

    Sunt prima oara pe blogul tau, asa ca, inainte de toate, tin sa te salut si sa iti spun ca ma bucur tare mult ca l-am descoperit.
    Revenid la articol, recent am postat ceva asemanator pe blogul meu, dar ca sa nu iti irosesc timpul, iti spun pe scurt ca am copilarit la bunici, am mancat clei de pe copaci si am inmormantat berzele pe care le gaseam moarte. Freza castron era la moda si o purtam cu mandrie 🙂

Leave a Reply to vyo vyoleta Cancel reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: