Dumnezeu călătorește întotdeauna incognito – Laurent Gounelle

Despre Dumnezeu călătorește întotdeauna incognito a vorbit demult, la începulul anului, managera HR de la mine din firmă. Și ceva din titlul ei mi-a atras atenția. Nu aș ști să spun ce. Am găsit câteva pagini pe net (din cele PDF oferite de edituri să îți stârnească curiozitatea) și cele citite promiteau și ele o lectură pe cinste.

Și știu că am tot căutat-o prin librării, când erau bani nu era cartea, când era cartea nu erau bani…Așa că mi-am luat inima în dinți și mi-am rugat colega să îmi dea și mie să citesc volumul ei. În jumătate de oră eram chemată la biroul HR. Primeam cartea cadou.

Povestea începe cu Alan, un bărbat cu care viața nu fusese foarte generoas. Lucra in recrutare. Își ura munca din cauza conducerii, croite pe scopul de a scoate profit. Cifrele contau la locul său de muncă, nu oamenii.

Aflat pe punctul de a se sinucide, Alan este oprit de un personaj misterios, care se oferă să-i schimbe viața , cu condiția să fie ascultat întocmai. Ceea ce se conturează la început drept povestea unei victime a sorții continuă cu vreo două exerciții pentru dezvoltare personală, menite să-l scoată din carapacea victimizării. Și continuă, ușor, cu un soi de roman polițist, în momentul în care ne dăm seama că binefăcătorul este cu ochii pe proiectul său de mult mai mult timp decât ne imaginam noi la început.

În încercarea de a se elibera de obligația sa, Alan iese din carapace, își depășește cu mult limitele, dar nu în direcția anticipată de cei care îi manevrau destinul.

Mi-a plăcut mult cartea, pentru că este un alt fel de scriere despre dezvoltarea personală. Personajele sunt puține și pe cât de simple în aparență, pe atât de complexe în realitate. Descrierile sunt relativ ușor de urmărit și este ușor să empatizezi cu personajul, pentru că și el, la început, se luptă cu propriile limitări.

Plus că este foarte, dar foarte interesant să vezi recrutarea din punctul de vedere al omului care lucrează în HR. Nu mă refer aici numai la personaj. Experiențele de recrutare ale personajului sunt mai realiste decât ți-ai imagina la prima vedere, pentru că autorul însuși este un pasionat al domeniului.

O recomand?

DA – Dacă îți plac oamenii, dacă te pasionează dezvoltarea personală. Este o gură de aer proaspăt, o pauză de la execițiile convenționale.

NU – Dacă tu citești numai SF, este posibil să nu fie pe placul tău.

Sursa imagine

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

Leave a Reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: