Dragul meu

La Nemira a apărut o carte care se anunţă emoţionantă, o carte cu multe poveşti de dragoste.  Şapte de fapt! Se anunţă superbă, căci poveştile sunt clasice.

Dar până descoperiţi “Sapte povesti de dragoste”, vă las cu scrisoarea mea, scoasă la lumină din adâncul sufletului meu, pentru Spring Super Blog 2013. Pentru că da, se pare că am suflet.

Şi da, se adresează cuiva real. Dar este şi ficţiune. În voi aş fi avut încredere să spun tot, dar unele adevăruri ne fac vulnerabili, şi nu sunt gata să fiu atât de fragilă. Lectură plăcută!

Dragul meu,

Probabil vei râde citind toate astea. Tocmai ca să nu te văd mustăcind la vederea acestor rânduri, am grijă să le primeşti azi, când deja de câteva zile, sunt departe. Nu ştiu dacă ai conştientizat vreodată ceea ce am simţit eu, pentru tine, cu adevărat. De ce am petrecut nopţi albe vorbind cu tine despre nimicuri pe net, sau de ce te-am ajutat să cucereşti fata pe care o iubeai.

Nici măcar nu ştiu exact ce m-a atras mereu la tine. De ce m-am lăsat atrasă ca un fluture de lumină, fiind cât se poate de conştientă că mă voi arde.

Poate pasiunea ta pentru fantastic. Poate faptul că nu îţi este ruşine să fii copil în ochii tuturor. Felul tău de a fi un băieţel ştrengar captiv în trupul unui bărbat, aşa cum eu mă  simt prinsă între copil şi femeie. Poate faptul că tu nu încerci să pari ceva ce nu eşti, la fel ca majoritatea celor de anii tăi. Poate felul inocent de a face glume perverse, fără ca cineva să se supere.

Poate faptul că pe tine pot să te urăsc din tot sufletul, pentru ca apoi să te ador când te revăd.

Oricât aş încerca, nu îmi dau seama ce m-a atras mereu la tine. Nu a fost niciodată o atracţie animalică, deşi, hai să fim serioşi, uneori a părut. Nu a fost nici dragoste inocentă, cu petale de trandafir picurând printre noi. Ceea ce am simţit eu, a fost pur şi simplu iubire.

Mi-am dat seama cât de iubesc în momentele în care mi se părea că întregul univers îţi seamănă, deşi nu îţi mai vorbisem de vreun an. Mi-am dat seama cât te iubesc în zilele în care plângeam fiindcă ne certam, sau pentru că îmi povesteai cât de tare ţii la cea pe care te ajutam să o cucereşti. Mi-am dat seama cât te iubesc ascultând cât de inocent vorbeşti de pasiunile tale, cât de simple şi curate îţi pot fi dorinţele. Mi-am dat seama cât te iubesc când am înţeles cât de mult înseamnă prietenia mea pentru tine. Şi te-am iubit şi mai mult în ziua în care am înţeles cât suntem de diferiţi.

Şi ştiu, şi crede-mă că mă doare, că noi doi nu vom fi niciodată împreună cu adevărat. Suntem ca două culori complementare. Contrastăm, dar există acea atracţie, frumuseţea tăcută a clipelor în care suntem împreună. Mă uimeşte, şi mă va uimi mereu, felul în care semănăm, deşi suntem extrem de diferiţi. Iubim poveştile, iubim visele. Iubim tot. Vom iubi amândoi, mereu, cartea care ne-a făcut prieteni. Vom iubi singurul serial care mă atrage, şi singurul film al cărui fan vei fi vreodată. Dar nu vom fi niciodată un cuplu. Vei fi mereu serialul, cu episoade, cu intrigi, cu personaje  noi, în timp ce eu voi fi de fiecare dată alt film. Vei iubi mereu personajul tău preferat, în timp ce eu mă voi identifica mereu cu actorul. Înţelegi ce zic? Înţelegi unde semănăm şi unde contrastăm?

În momentul în care vei citi asta, sper că vei înţelege. Sper că ştii că îţi doresc numai fericire. M-ai învăţat ceva foarte important: iubirea nu înseamnă mereu dragoste. Poţi iubi fără a fi îndrăgostit. Iar asta, zic eu, este o lecţie pe care unii o învaţă greu, iar alţii, deloc. Nu mai alerg după jumătatea perfectă, pentru că nu există. Unii oameni se nasc fiind întregul. Şi nu trebuie să găsească un alt întreg, cu care să se poată contopi. Şi-ar pierde strălucirea.

Până la următoarea noastră întâlnire, eu voi învăţa să strălucesc. Abia aştept să aflu dacă tu îţi vei fi găsit jumătatea, sau ne vom petrece singurătăţile împreună…

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

2 Responses

  1. ghurhu says:

    Pe undeva – mi-ai scris mie 🙂
    Pe undeva – e ca si cum as fi scris eu 🙂

    E de bine, oricum …

Leave a Reply to ghurhu Cancel reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: