Doi și un Tulnik

Pentru a doua oară săptămâna asta, aseară mi s-a îndeplinit o dorință de pe listă. Nu știu cine mi-a citit lista sau gândurile și a aliniat astrele în felul ăsta. Cert este că am ajuns la piesa de teatru Doi și un Tulnik. Asta în mijlocul unei săptămâni foarte frumoase, dar destul de obositoare. În momentul ăsta, pielea mea este super sensibilă din cauza vremii care se schimbă de la o oră la alta aproape. Dermatita mea a luat-o razna iar eu nu am altceva de făcut decât să-mi văd de tratament și să aștept. Cum chestia asta este foarte frustrantă, am ajuns la teatru pachet de draci. Foarte agitată, foarte tensionată.

Iar apoi a început piesa, iar la nici un sfert de oră după, râdeam în hohote și uitasem de absolut orice altceva. Exista doar scena și personajele ei. Arta își dovedea efectul terapeutic asupra mea.

Doi și un TulnikCu: Alin State, Misa Serban, Alex Unguru
Scenografia: Cristian Stănoiu
Unde: Godot Cafe Teatru

Durata: 1H 30

Preț bilet: 30 RON

Povestea

Așa cum am perceput-o eu, urmărește un moț prin lume. Deși globalizat, omul nostru nu uită de tradiții și își poartă mândru portul popular. Ba uneori chiar cântă la tulnic, la tigaie sau la tocător. Și tot vorbind cu publicul, se apucă să povestească ce-a văzut. Cei doi actori ce dau viață poveștilor sale trec prin diferite ipostaze, una mai amuzantă ca alta. Ba sunt doi teroriști, ba chinezi, ba călugări, ba soți aterizați pe lună. Iar astea sunt doar câteva exemple. Nici unul dintre cuplurile menționate nu sunt acolo unde ar trebui să fie. Contextele în care se află sunt atipice, imprevizibile. Nu reusești niciodată să anticipezi ce vor fi în continuare.Alin State

Moțul

Cel care leagă poveștile de parcă ar fi una singură, vorbește cu publicul de parcă ar fi cel mai firesc lucru de pe planetă. Și da, am zis CU PUBLICUL, nu  PUBLICULUI. Face glume la care nici nu te aștepți și care sunt uneori adaptate întâmplărilor din sală.  Cred că a legat și vreo două prietenii în timpul piesei. Uitați-vă la el cât este de fericit să fie pe scenă! Mi-a plăcut foarte tare latura asta spontană a piesei. La urma urmei, de asta mergi la teatru, nu la film: pentru că senzația este mai intimă între artist și spectator. Se văd și este cumva normal schimbul ăsta de energii.

Mișa Șerban și Alex Unguru

Trec de la un gen de cuplu la altul cu o lejeritate ce pe mine, una, m-a impresionat. Nu cred că este ușor să treci așa prin câteva personaje, să ți le asumi și să le lași în urmă pentru ca următoarele să fie la fel de credibile. Și mi se pare că este și o relație foarte frumoasă între cei doi. Nu i-aș spune neapărat chimie sau magnetism…cred că i-aș spune firesc. Sunt foarte naturali împreună și chiar îți dau impresia că fiecare pereche este formată din personaje care se știu de o viață.doi-si-un-tulnik

Pot spune că este singurul spectacol care speram să nu se mai termine vreodată. De obicei sunt în suspans, vreau să știu ce se întâmplă în continuare, ce mai pățesc protagoniștii. De data asta abia așteptam să văd ce cuplu mai prezintă românașul nostru. Și mi-aș fi dorit să tot prezinte. De fapt, m-aș mai duce la piesa asta de două ori cel puțin, să văd cum interacționează de fiecare dată cu publicul.

Încă ceva: știți cumva cu cine trebuie să vorbesc să fiu eu la masa aia din față, să-mi dea MIE moțul cratița aia de fontă să bat în ea cu linguroiul?

 Share

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

Leave a Reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: