Diavolul se îmbracă de la Prada

Îmi place foarte mult cum joacă Meryl Streep. Asta nu e un secret. Iar atunci când am văzut prima dată „Diavolul se îmbracă de la Prada”, felul în care a jucat personajul Mirandei m-a fermecat. Și mi-am zis că trebuie să citesc și cartea. Musai!

Dacă ați văzut filmul, știți ideea. Între film și carte există însă foarte mari diferențe.

Andy are 22 de ani și vrea să devină jurnalist. Așa că ajunge asistenta secundară a Mirandei Priestley, redactor șef la cea mai mare publicație de fashion din lume, Runway.

Este angajată de Emily, cea care avea să îi devină un fel de ghid în meserie și devine, peste noapte, angajată pe un post pentru care „un milion de fete ar face moarte de om”. Nici nu începe bine treaba că șefa sa, deși nu era în țară la momentul respectiv, începe să îi facă viața un iad.

Din fericire, îi sunt alături prietena sa cea mai bună, Lily, și iubitul său, Alex, profesor la gimnaziu. Ba chiar și Emily, în felul său rece, distant, rezervat. Pentru că Emily înțelege mai bine decât oricine.

M-am apucat să citesc cartea asta având impresia că voi citi ceva pentru pasionatele de shopping, cumpărături și reviste piți. Dar mi-am dat seama că este ceva mai mult de atât.

Diavolul se îmbracă de la Prada este o carte despre dependența de muncă. Despre încăpățânarea de a face ceva pentru o carieră. Despre cât este de greu să pornești de jos, cu un job care pare să fie strălucitor, dar care ascunde foarte multe provocări. Despre pierderea totală a echilibrului între viața personală și cea profesională.

Andrea este atât de pasionată de jurnalism și își dorește atât de mult să ajungă să își profeseze pasiunea, încât își sacrifică, încet și sigur, timpul liber, apoi familia, apoi prietenia, iar apoi relația.

Pe de altă parte, mi-a displăcut la cartea asta faptul că este pur și simplu despre o tânără pierdută în muncă. Atât. Nu are pic de intrigă. Este pur și simplu viața unei tinere care ajunge să se lupte cu fiecare minut trăit la locul de muncă. Fiecare zi este o nouă provocare și te tot întrebi când vine momentul care va schimba tot. Aștepți să miroși, între rânduri, o totală schimbare în firul evenimentelor. Aștepți un ceva. Orice.

Dar momentele în care Andy își dă sema cum i se duce la vale viața personală sunt constante, la fel ca reproșurile venite de la cei din jur.

În concluzie, Diavolul se îmbracă de la Prada este o carte numai bună de citit la oboseală. Este destul de interesantă cât să vrei sa afli ce se întâmplă până la urma, mai ales când te prinzi că nu are treabă cu filmul. Este destul de relaxantă să îți scoată mintea din priza de la muncă. Și este destul de simplă cât să îți lase mintea să adoarmă, după câteva capitole citite.

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

1 Response

  1. June 15, 2015

    […] se îmbracă de la Prada este de departe mai interesantă decât Diavolul se îmbracă de la Prada, intriga fiind mult mai bine conturată iar suspansul plutind pe alocuri. Se vede experiența […]

Leave a Reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: