Despre Religie

Sursa foto: http://www.seeksafely.org/2014/03/14/measuring-spiritual-religious-beliefs/

Pentru mine, este greu să vorbersc despre religie. Nu știu cum se numește ceea ce sunt eu.  Pentru că eu nu sunt omul care merge la biserică în fiecare duminică, la Înviere de obicei merge fratele meu și îmi aduce lumină și nici cu spovedania nu sunt la zi.

Dar cred că ceva sau cineva, undeva, trebuie să existe. Sentimentul ăsta mă face să mă simt în siguranță. Știu cum sună. Chiar știu. În momentul în care am gândit textul, în mintea mea, era mai logic, vă jur. Ideea este că lumea în sine este prea frumoasă, universul este în prea mare armonie ca totul să fie o coincidență.

Și mai cred că dacă există acel Ceva, este pus în mișcare de iubire. De dragostea de aproape. Și că de asta se duce lumea asta de râpă: există prea multă ură.

Și din păcate, oamenii care ar trebui să ne lumineze calea, preoții, sunt ocupați să strângă bani de palate, în care să o ducă bine și ei, coloșa, pe lânga enoriașii de la care trag fonduri. Este păcat că în școli, religia a devenit o materie blamată, pentru că te învață că dacă nu te rogi periodic, o să te calce mașina, sau mai știu eu ce.

Religia ar trebui să ne învețe să ne iubim aproapele necondiționat, să încercăm să întindem o mână de ajutor de câte ori se poate, să facem ceva, cât de puțin, pentru ca lumea să fie mai bună.

Credința ar trebui să ne dea încredere să mergem mai departe. Și, probabil, metodele prin care învățăturile bisericești sunt date mai departe ar trebui să evolueze.

Cred că ar trebui să fie la ordinea zilei lucruri precum cărți creștine online, emisiunile în care apar preoți deschiși la minte care își ajută comunitatea, ar trebui să fie mai dese. Pentru că suntem cu toții sătui să ni se spună despre ceea ce nu ne lasă Dumnezeu să facem.

Vreau să cred că dacă există, Dumnezeu m-a lăsat să mă nasc pentru că mă iubește. Pentru că s-a gândit că fără mine, lumea ar fi mai săracă. Vreau să cred că iubirea lui este necondiționată, ca a părinților mei, cei care m-au adus pe lume. Nu vreau să cred că El, cel Atotputernic, mă va iubi mai puțin pentru că nu am fost la biserică de 9 ori în 7 locuri diferite sau pentru că mi-am făcut cruce, din greșeală, de două ori în loc de 3.

Vreau să cred că El a permis umanității să evolueze pentru a crește cu ea. Și că nu mă condamnă pentru că intru în biserică având în buzunar telefonul mobil și în ghiozdan laptopul.

Vreau să cred că părintele din clipul de mai jos nu este singurul în România care gândește așa.

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

1 Response

  1. July 28, 2015

    […] o consider cel mai intim subiect și pentru că dă naștere unor monștri. Dar pentru că Luciana a scris total în asentimentul meu, vă las aici linkul către articol. Deși sunt de acord cu argumentul, nu sunt de acord cu […]

Leave a Reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: