Cum îmi curăț bijuteriile din argint

Port bijuterii foarte rar sau deloc. Însă cu lănțișorul meu de argint sunt atât de obișnuită, încât mă simt ciudat fără el la gât. Am 3 pandantive pentru el, pe care le alternez sau le port câte două. Mai am un inel și o pereche de cercei. Sunt puține, dar cum nu le port pe toate în același timp, cele rămase în cutiuța lor se mai oxidează. Cum nu aș vrea să dau banii pe soluții de curățare pe care să le folosesc foarte rar, am învățat să îl curăț acasă.

De obicei folosesc fie un șervețel de bumbac fie o periuță de dinți cu care șterg delicat bijuteriile. Fac asta în baie, cu un prosopel așezat în chiuvetă, în caz că-mi scapă ceva din mână. De cele mai multe ori folosesc pastă de dinți, pentru că este la îndemână. În plus, este foarte eficientă pe suprafețe netede. Pentru cercei, niște fluturași cu striații destul de greu de curățat pe aripi, folosesc bicarbonat de sodiu, în care îi las uneori, cu puțină apă. Am încercat și să-i fierb într-o asemenea soluție concentrată, dar nu mi se pare că ar face mare diferență. Oricum trebuie frecat temeinic după vreo jumătate de oră.

În zilele în care fratele meu fumează și nu-și golește scrumiera iar mie mi se năzărește să-mi curăț argintul, folosesc scrum de țigară. Este un truc învățat de la o profă, în liceu. Nu l-am mai citit pe nicăieri pe net și nu știu dacă îl mai folosește cineva, însă funcționează. Curăță, cred eu, mai bine ca pasta de dinți și bicarbonatul și lasă un luciu foarte fain. Lasă și un miros de scrumieră pe degete, din păcate, așa că-l recomand folosit cu mănuși, ca să nu treceți de la curățatul intens al argintului la despuțirea intensă a mâinilor.

Pentru că nu prea știu ce e aia delicatețe, nu am bijuterii cu pietre. Am avut la viața mea, dar le-am știrbit și apoi pierdut. Mă gândesc, ce-i drept, acum că știu să am grijă de el, să-mi mai iau un medalion de argint pentru colecție.

Căutând să văd ce s-a scris deja când mă gândeam la acest articol am aflat că se mai folosesc zeama de lămâie, soluția de bicarbonat, „ceaiul” de coji de usturoi și zeama în care au fiert cartofii. Eu nu le-am încercat niciodată, așa că dacă voi ați făcut-o, lăsați-mi vă rog o părere.

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

Leave a Reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: